Ansamblul "Musica Ricercata" evoluează marţi, 26 iulie, pe scena Ateneului Român, sub bagheta lui Cristian Spătaru. În program sunt anunțate atât lucrări semnate de Jean-Philippe Rameau și Girolamo Frescobaldi, cât și două lucrări ce le aparțin unor compozitori contemporani: "Vreascuri ramificate" de Alin Chelărescu în primă audiție absolută şi Concertul pentru flaut alto și coarde de Kalevi Aho în primă audiție, cu Matei Ioachimescu solist, cel care a vorbit despre această lucrare la Musica Viva.

Acum în studioul Radio România Muzical, flautistul Matei Ioachimescu. Bună dimineața.

Bună dimineața, dragilor. Mulțumesc pentru invitație.

Mă bucur să ne revedem, mai ales după această perioadă extrem de complicată. Mâine (marţi, 26 iulie 2022) seară vei evolua pe scena Ateneului Român alături de Ansamblul Musica Ricercata. Vei prezenta un concert pentru flaut și orchestră în primă audiție absolută. Înainte de toate aș vrea să vorbim despre acest proiect.

Kalevi Aho, poate compozitorul momentului în spațiul internațional contemporan, compozitor finlandez, mi-a dedicat mie și dirijorului Gabriel Bebeșelea acest concert pentru flaut alto și orchestră de coarde. Asta este deja, aș îndrăzni să spun, o premieră. Nu știu să existe un concert dedicat în totalitate acestui instrument, un instrument extrem de solicitant, foarte spectaculos, care în această combinație, practic cu 16 cordari soliști, creează o atmosferă extraordinară, niște momente de forță incredibilă, tipi de altfel compozitorului Kalevi Aho. Acest concert nu este o premieră absolută. El a avut premieră absolută la Skopje, în noua sală a filarmonicii din Skopje, din Macedonia, la sfârșit de martie, dar este o premieră românească. Publicul din România cunoaște deja muzica lui Kalevi Aho. Am fost unul dintre puținii flautiști, poate chiar al doilea flautist după cel căruia i-a fost dedicat primul concert pentru flaut, de o dificultate incredibilă. A fost un tur de forță, un prim tur de forță. Kalevi Aho a fost atunci și la București, a fost și la Cluj, au fost două concerte și a rămas așa de încântat de colaborarea cu mine și cu Gabriel Bebeșelea, încât iată, la câțiva ani distanță, ne-a dedicat acest concert. Mâine, în compania ansamblului Musica Ricercata voi cânta acest concert pentru prima oară în România împreună cu dirijorul Cristian Spătaru, o tânără speranță a artei dirijorale și el prins în mai multe lumi, pentru că trăiește și a studiat la Viena. Acum începe ușor, ușor să dirijeze peste tot în lume. Deja s-a creat, de la prima repetiție de aseară, s-a creat o dinamică extraordinară și așteptăm cu maxim interes și cu o nervozitate, aș putea să-i spun, cu mare emoție vizita lui Kalevi Aho. El va fi în sală, va fi la Ateneu, iar publicul din București, cel care va decide să vină mâine și să se ascundă pe de o parte, de căldurile Capitalei și pe de altă parte, să intre într-o lume cu totul și cu totul interesantă, emoționantă, pentru că, dacă este un compozitor care reușește să facă publicul să lăcrimeze, dar nu numai publicul, ci și pe noi cei de pe scenă. Muzica lui, spuneam acum vreo săptămână, mi-aduce aminte de momentele în care am cântat muzica lui Gustave Mahler sau muzica lui Richard Wagner. Este o muzică unde la sfârșitul piesei rămânem în lacrimi, atât cei de pe scenă, cât și cei din sală, nu numai datorită efortului, pentru că este o piesă extrem de solicitantă, fizic depășește foarte multe limite. O altă chestie pe care o face Kalevi Aho, el face din noi niște muzicieni mult mai buni, pentru că ne împinge limitele cunoscute,tehnice, dar și dându-le totodată un sens muzical, nu este doar ceva dificil de dragul de a fi ceva dificil, ci creează lumi sonore noi, creează momente de forță, iată dintr-un instrument pe care l-am atribui unei zone a fragilității mai degrabă, a unui melos extrem de fin, iată flautul alto devine în mâinile lui și în mâinile mele devine un instrument de forță. Arte și un insert de flaut bas, deci iată publicul va asculta și asemenea sonorități. Cum spuneam, mâine seară de la ora 19.00 la Ateneu, publicul bucureștean are ocazia să asiste la un moment, aș îndrăzni să-i spun de istoria muzicii. Ca un asemenea compozitor să vină în vizită, să-și asculte lucrarea la București, pe scena Ateneului este un eveniment major și de la care nu ar trebui să lipsească mulți.

Biletele, unde le putem găsi?

Intrarea este liberă. El face parte dintr-un proiect mai amplu gândit de Gabriel Bebeșelea, un concert la Ateneu și un concert la Sibiu, joi, 28 iulie, la biserica Ursulinelor, un proiect în cadrul acestei idei de a prezenta ansamblul Musica Ricercata în diferite ipostaze, pornind de la muzica barocă, de aceea și membrii ansamblului sunt niște oameni care au contact permanent și interpretează muzică barocă, iar asocierea aceasta de muzică barocă cu muzică contemporană mi se pare extrem de binevenită, așa a fost și gândită, în jurul lucrării lui Ligetti, Ramifications, așa se cheamă proiectul, Muzica ramificata. În program, pe lângă muzica lui Rameau, cea care de fapt încadrează lucrări contemporane de extremă spectaculozitate, cum ar fi concertul lui Kalevi Aho, cu care vom încheia programul , dar iată și o piesă a unui tânăr compozitor, Alin Chelărescu. Muzica lui deja a fost prezentată, deja a fost dirijată de Cristian Măcelaru. A fost prezentată în mai multe ipostaze. Este o tânără speranță a artei compozitoricești și de-abia așteptăm să ascultăm și piesa lui într-o primă audiție absolută. Pe lângă Ligetti, iată Chelărescu, Kalevi Aho și muzica lui Rameau, va fi o alternanță extraordinară, un program foarte bine gândit, așa cum știe să facă Gabriel Bebeșelea. Cum spuneam, de două ori, publicul din București și din Sibiu va avea ocazia să asculte acest program minunat.

După aceste două concerte alături de ansamblul Musica Ricercata, cum arată programul tău pentru vara lui 2022?

Surprinzător de bine. Pe lângă activitățile de mentorat, pe care le-am început acum doi ani, iată că ușor, ușor, încep să se lege mai multe concerte. Sunt cele două proiecte de suflet ale mele, unul în compania unui ansamblu extraordinar, pe nume PERCUSSIONescu, Irina Rădulescu, o marimbafonistă de primă mână și probabil singura din România și Răzvan Florescu la vibrafon, împreună am făcut acum doi ani, în plină pandemie, am conceput un program pe nume Legends. Asta a pornit de la mai multe idei generatoare. Prima și cea mai importantă este muzica rock, legende ale muzicii rock, reinterpretate, reimaginate, în mâinile unor tineri compozitori români, Andrei Petrache, sunt mai mulți. Un tânăr compozitor venezuelean, care a făcut aranjamente de la niște piese foarte cunoscute și cealaltă idee generatoare este un microfon, un instrument de captare pe care l-a dezvoltat firma Tomassi din Viena. Eu i-am sprijinit în acest demers, însă pe scurt, acest obiect, acest obiect de captare, transformă flautul într-o chitară electrică, în cazul acesta sau trecut printr-un procesor de sunet, el ajunge să aibă cu totul alte dimensiuni sonore, pornind de la același aparat am dezvoltat proiectul electric împreună cu compozitorul Cristian Lolea și cu artistul vizual Tom Brânduș, deci vom avea și două spectacole. Este până la urmă un spectacol pentru un flaut lăsat singur cumva, dar totuși acompaniat de medii electronice, instrumente și show de lumini și lasere, iarăși un spectacol extraordinar. Sunt cele două proiecte pe care noi le-am prezentat cumva în pandemie, ne-a fost foarte greu pe de o parte, pe de altă parte, din dorința de a face totuși ceva, de a ne împotrivi acestei urgii și acestor blocaje, ne-am gândit să facem totuși ceva în condițiile în care se puteau face la momentul acela și acum trăim cu speranța că oamenii vor regăsi plăcerea de a veni în compania noastră în sălile de concert. Lucrul acesta încă nu se întâmplă. Sunt probleme și în Europa de Vest, bunoară și la Viena, la Berlin. Oamenii se întreabă, ok, ce s-a întâmplat cu publicul? De ce sălile nu mai sunt arhipline cum erau odată. Este probabil un subiect de dezvoltat, un subiect mai amplu. În orice caz, cum spuneam, câteva concerte cu PERCUSSIONescu, câteva spectacole cu Electric. Este o vară acceptabilă din punctul acesta de vedere.

Tot în pandemie a apărut și clasa de flaut din cadrul Universității din Timișoara.

Da. La Timișoara se întâmplă niște lucruri extraordinare. Este o facultate de muzică mică. Ea nu era o instituție de prestigiu sub o umbrelă extrem de puternică, pe nume Universitatea de Vest. Puternică și financiar și altminteri. Cu ideile extraordinare ale unei doamne decan a facultății de muzică, iată că ne-am strâns acolo, o grupă de oameni, care vin cu un suflu total nou. În ceea ce mă privește, vin să aliniez pentru prima oară în România, tineri flautiști la niște standarde de interpretare și tehnice internaționale, în special vest europene. Acesta este un punct de întâlnire. A devenit deja un reper în doi ani de zile. Sunt tineri studenți veniți nu numai din toate colțurile României, dar și oameni care au studiat la Amsterdam, la Birmigham ș.a.m.d. Este o dinamică extraordinară, deja acești oameni încep să prindă aripi, încep să facă niște lucruri extraordinare. Sunt extrem de mândru de ei și pe de altă parte recunoscător acestei instituții că a înțeles că nu se poate lucra cu materialul dat. Ceva trebuie făcut, trebuie reinventat și iată prezența unor oameni foarte dedicați profesoratului și cu un entuziasm debordant, au ajuns să pună această instituție pe o hartă respectată în România.

Matei Ioachimescu, mulțumesc pentru prezență în Musica Viva. O invitație pentru concertul de mâine seară de la Ateneul Român?

În primul și în primul rând, haideți să fugim cu toții de căldura de afară și să regăsim confortul Ateneului Român și de a trăi împreună niște emoții cu totul și cu totul noi, extrem de puternice și de a fi mândri că suntem părtași la muzica noastră, muzica momentului, muzica creată în zilele noastre și de a fi părtași de fapt la un moment de istoria muzicii.