Spectacolul ”Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart, în regia semnată de Andrei Șerban va putea fi urmărit la Opera Națională București în datele de 23 și 24 iunie 2022.

Mai multe detalii despre această producție aflăm de la regizorul Andrei Șerban:

Joi și vineri la Opera Națională din București vor avea loc două reprezentații ale spectacolului Don Giovanni de Mozart în regia dumneavoastră. S-a tot vorbit de o reluare a producției pe care ați realizat-o cu câțiva ani în urmă, dar înțeleg că doar cadrul scenografic rămâne neschimbat. Ați creat un nou spectacol, din ce știu. Înainte de a ne spune cum este acest nou spectacol, care a fost argumentul ca, în cadrul scenografic deja existent, să doriți să schimbați regia?

Argumentul a fost simplu. Opera aceasta, Don Giovanni este considerată opera operelor; în sensul că nu numai că este una dintre cele mai iubite de public din toate operele scrise vreodată, dar este cea care are poate cele mai paradoxale întrebări despre ce se întâmplă, care este interpretarea, cum îl găsim pe Don Giovanni, dacă-l considerăm un violator, un prădător sau dacă, dimpotrivă, cele care îl vânează pe el sunt femeile și el este, într-un fel, o victimă... în special într-o situație cum ne aflăm azi, unde mișcarea Me Too este extrem de răspândită în lume - cum ne referim la Don Giovanni? Deci, toate aceste întrebări destul de delicate care nu sunt neapărat de natură muzicală, ci de natură socială, ne-au preocupat. Și, în funcție de aceste întrebări, am încercat să găsim răspunsuri cu totul proaspete și noi.

Și cum va arăta acest nou spectacol?

Niciodată nu dezvălui nimic! Nu! Secretele se țin, pentru că dacă vi le spun acum, lumea nu mai are niciun interes să vină să vadă spectacolul. Secretele sunt toate acolo, să fie dezvăluite în momentul în care aveți experiența spectacolului stând în scaun.

În distribuție figurează soliști cu care ați colaborat și data trecută, dar sunt și soliști noi. Cum decurge colaborarea cu artiștii Operei Naționale București?

Ce este minunat, găsesc că li se dă oportunitatea tinerilor soliști să apară în debut pe scena Operei Naționale. Ăsta e un lucru foarte lăudabil. E riscant, evident - întotdeauna e un risc pentru că tinerii nu au, poate, pregătirea tehnică destul de avansată și de matură pentru a înfrunta asemenea roluri dificile - dar trebuie să înceapă undeva. Deci, cu tot riscul, mă bucur că pot lucra cu oameni tineri, care nu au preconcepții cum au cântăreții faimoși care cred că opera trebuie făcută într-un anumit fel și nu se poate face în nici un alt fel. Ceea ce găsesc că e o cumplită eroare, pentru că opera este un mediu atât de deschis, atât de generos, muzica se poate interpreta în atât de multe feluri și, în special, în ziua de azi, în care ne apropiem de viață, în care vedem cu toții filme pe Netflix, în care actorii joacă extraordinar de bine și de modern... de ce să mergem la operă și să vedem stilurile vechi, pline de clișee, pline de automatisme ale gesturilor vechilor cântăreți? De ce avem nevoie de asta? Suntem în secolul XXI, e momentul să ne adaptăm și noi!

Și, apropo de adaptare, cum s-au adaptat soliștii cu care ați colaborat data trecută și acum au schimbat macazul în ceea ce privește noua regie?

Ei, asta n-a fost ușor, pentru că spectacolul de data trecută, deși s-a jucat doar de trei ori pentru că a fost cenzurat de fosta direcție... dar ei erau obișnuiți, pentru că 3 spectacole cât au jucat a fost un succes în sală foarte mare. Și mi-au spus: dacă a fost așa de mare succes, de ce trebuie să schimbăm? Păi zic, nu schimb pentru că a fost sau nu succes, schimb pentru că vreau să fac altceva care corespunde momentului de viață de acum, ce se întâmplă cu noi acum. Pentru că și opera, ca și teatrul, trebuie să se întâmple în momentul prezent, nu într-unul istoric, nu într-un timp îndepărtat, ci să corespundă, să facem un pod între epoca lui Mozart și timpul nostru. Deci, odată ce-au înțeles că până și ei trebuie să găsească ceva proaspăt, să se întinerească și să-și iasă și ei din anumite clișee pe care le aveau înainte, au fost bucuroși să încerce ceva riscant și nou. Și mă bucur!

Așadar, publicul va descoperi care sunt diferențele între fosta montare și cea de acum.

Fiecare să-și facă părerea lui despre ce înseamnă această operă. Nu oblig pe nimeni să înțeleagă ce interpretez eu, ci vreau ca fiecare spectator să-și facă părerea lui. Asta e important!