Arhivă : Interviuri Înapoi

Un dialog cu Doamna Augustina Sanda Constantinescu, fondatoare și susținătoare a Festivalului 'Tinere Talente' de la Râmnicu Vâlcea, despre începuturi și continuitate

Publicat: luni, 23 Mai 2022 , ora 9.50

Aș putea să spun că emoția caracterizează această ediție a Festivalului "Tinere Talente" de la Râmnicu Vâlcea, și eu simt în mod deosebit această emoție, mai ales că am ocazia să vorbesc cu d-voastră care cunoașteți intreaga poveste a festivalului. Ați fost printre fondatorii acestui eveniment unic în România. Cum s-a născut Festivalul "Tinere Talente"?

Festivalul s-a născut la inițiativa Uniunii Compozitorilor pe atunci, respectiv a lui Vasile Donose care era și Redactor Șef al emisiunilor muzicale la Radiodifuziunea Româna, și încă câțiva muzicieni. Ei s-au dus mai întâi la Craiova și la Târgu Jiu, unde lucrurile nu au mers. Dar acest lucru a fost în beneficiul nostru, al Râmnicului, unde pe vremea aceea, la destinele culturii era profesorul Vasile Roman, o personalitate cu o mare deschidere culturală și care a marșat imediat la această idee. Festivalul a avut la bază o idee foarte generoasă, aceea de a pune la dispoziție o scenă fără rivalități, fără rivalitatea unui premiu. Era gândit ca o înfruntare, în ghilimele, mai mult un schimb colegial, atât între școlile de muzică din România, pentru că se întâlneau profesorii din toată țara, precum și între participanți, bineînțeles.


Festivalul a rămas până în ziua de azi o șansă pentru tinerii din diverse orașe, de a cânta pe o scenă de Filarmonică, o parte dintre ei în compania orchestrei.

Exact. S-a păstrat această idee de bază, caracteristica principală a Festivalului, chiar dacă s-au mai adus îmbunătățiri, cu diplome, cu trofee.. dar totuși ne-am ferit să punem tinerii într-o rivalitate, ca la concursurile binecunoscute.

Râmnicul era un teren fertil pentru această întâlnire muzicală deoarece Societatea "Prietenii Muzicii și ai Teatrului" condusă de profesoara Irina Șațchi, care a avut un mare rol în dezvoltarea muzicală a Râmnicului, înființase deja în 1976, cursurile muzicale de vară. Președintele Societății era D-nul Forăscu de la Primărie, deci inclusiv factorii de conducere, factorii decizionali ai vremii, încurajau ideea unui festival. Cursurile de vară pregătiseră deja terenul, erau admirabile, cu mari profesori, cu excepționale personalități muzicale care erau prezente la Râmnicu Vâlcea și lucrau vara cu copiii, tot așa veniți din toată țara.


Cum se făcea selecția tinerilor? S-a dovedit că a fost o selecție foarte bună pentru că o mare parte dintre ei și-au construit apoi cariere importante.

În ceea ce privește selecționarea, un rol cu totul deosebit l-a avut Alfred Hoffman care împreună cu o echipă care includea și alte personalități ca Dumitru Avakian, Anca Florea dar și alți critici muzicali, băteau țara în lung și în lat, înainte de Festivalul "Tinere Telente" și făceau selecția. În acest fel, Festivalul avea din start asigurat un nivel foarte ridicat, iar școlile din țară trăiau din plin evenimentul acesta. Era un eveniment, să fie copiii selecționați de maestrul Alfred Hoffman care era foarte exigent. Aș spune că aici, Festivalul în timp a pierdut, pentru că nu știu dacă în România în prezent, mai există școală de critici muzicali, dar și cei care există, nu cred că mai au în vedere acești tineri în devenire, tineri învățăcei. Mai văd cronici și uneori câte o consemnare dar numai referitoare la tinerii care au ajuns deja la un nivel, mai ales internațional. Ori atunci, acest lucru era foarte luat în serios, veneau âate 7 sau 8 critici muzicali și ei, își notau, iar la sfârșitul festivalului, făceau tinerilor diverse îndrumări și observații, și scriau despre ei în ziarele vremii. Rodica Sava și apoi o vreme Veronica Zbarcea, făceau la Radio acele emisiuni în care tinerii erau promovați. Era o școala și pentru profesori, pentru că aceste observații făcute tinerilor, erau preluate și de profesori. Printre cei care au trecut pe aici au fot Angela Burlacu, Ruxandra Donose, Viniciu Moroianu și mulți alții, aproape toți cei care astăzi sunt la o maturitate artistică dar și ca vârstă. Toți au trecut pe la Festivalul "Tinere Talenter" de la Vâlcea și multi dintre ei au venit și la cursuri.


Cu siguranță, posibilitatea de a fi selecționat de un juriu format din personalități, îi stimula pe tineri. Dar ce a însemnat pentru publicul de atunci acest festival?

Pentru publicul vâlcean a însemnat în primul rând un act de educație muzicală, cu suișuri și coborâșuri, pentru că au fost și momente când era un public mai puțin numeros în sală, dar a fost și o continuitate, pentru că în Râmnicu Vâlcea a existat un teatru popular de operetă, unde s-a cântat "Crai Nou" și multe altele. Deci publicul era obișnuit cu fenomenul muzicii culte, ca să o numim așa generic, și deși nișa aceasta de muzică simfonică a fost mai îngustă, a existat totuși un public care a favorizat apoi apariția Filarmonicii. Iar publicul care vine astăzi la Filarmonică este din ce în ce mai tânăr, lucru care pe mine mă bucură foarte mult. Sigur, în ciuda faptului că în școlile generale nu se mai face muzică.


Publicul avea astfel ocazia să asculte un repertoriu foarte divers și efectiv să cunoască lucrări noi. Probabil până în ziua de azi s-a perpetuat acest lucru.

Desigur, mai ales că la începutul Tinerelor Talente, cei care prezentau concertele, erau criticii muzicali. Se făceau trimiteri la epoci, la stil, la istoria piesei, și în felul acesta se crea și o comunicare foarte directă între public și acești critici muzicali care erau priviți cu mult respect. Ei își împlineau cu mare cinste misiunea lor educațională.


Practic se crease o oază de cultură aici la Râmnicu Vâlcea.. Era promovată și muzica românească?

Da, era promovată. Uneori erau și profesori care dădeau explicații și erau incluse lucrările românești în repertoriul elevilor. Se cânta mai mult Enescu și în renumitele examene la Conservator unde știți că erau două, trei locuri, iar repertoriul copiilor era extrem de dificil și uneori împovărător. Existau profesori cu performanțe excepționale, Ludmila Popisteanu, Valeriu Rogacev, mai târziu Stela Drăgulin și așa mai departe. Era o emulație excepțională, aș zice în spiritul actual, niște ateliere de cultură pentru publicul de aici.


Cum s-ar putea compara în câteva cuvinte ce era pe atunci cu ce se întâmplă acum?

Atunci la Festival exista un soi de rigiditate pe care o imprimau profesorii, care își doreau să dea o replică concursului "Lira de aur" de la Suceava, un concurs foarte dur. De aceea profesorii păstrau cumva acest spirit ofensiv. Prezența criticilor, iarăși impunea un nivel mare de exigență. Dar se petreceau lucruri cu totul deosebite.. Au fost câteva ediții memorabile. Acum, emoția care se petrece se datorează și faptului că sunt din ce în ce mai puține în țară, cu participări bănești, întâlnirile dintre tineri, de la clasa a-II-a până la liceu și facultate. A fost desigur și fractura aceasta a Covidului și am întâlnit copii care și-au mărturisit emoția și faptul că au simțit o eliberare și o imensă bucurie să vină să cânte din nou. Dar emoția este întotdeauna benefică și sperăm să fie o garanție în continuitatea Festivalului.


Laura Ana Mânzat