Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate, Radio România Muzical organizează o serie de evenimente aniversare. În 9 iunie veți susține un recital inclus în proiectul Moștenitorii României Muzicale, când veți interpreta în premieră Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach. Să vorbim întâi de invitația de a cânta pe scena Sălii Radio. Cu ce gânduri vă întoarceți în România?

Desigur este o plăcere să mă întorc în România, în orașul meu natal, să cânt pentru prima dată un recital doar al meu la Sala Radio, o sală de mare prestigiu, unde am fost la concerte de când sunt copil mic, împreună cu părinții mei. Este un vis împlinit, să spunem așa. Deși am mai cântat în trecut la Sala Radio, în proiectul Cool Sound. A fost un recital împărțit cu alți tineri artiști. De data aceasta voi cânta doar eu.

Variațiunile Goldberg reprezintă un opus emblematic, nu numai pentru creația lui Johann Sebastian Bach, ci pentru întreaga istorie a muzicii. Iată că, pot fi ascultate, interpretate la pian, pe o scenă bucureșteană, după mai bine de 20 de ani. Cum abordează pianistul Cristian Sandrin Variațiunile Goldberg?

Vorbim de o piesă centrală în repertoriul de pian. Mai mult de 150 de pianiști au înregistrat-o deja. Este cântată pe cele mai mari scene ale lumii, deci mă confrunt cu o problemă de interpretare. Trebuie să fiu foarte original, dar în același timp trebuie să respect atmosfera barocă și ideile originale ale lui Bach. Încerc să mă regăsesc în fiecare variațiune, fiecare variațiune fiind, de fapt o persoană unică, un caracter unic. Desigur aș dori să fie Variațiuni Bach ale lui Cristian Sandrin, deci o notă de originalitate. Am început studiul acestor variațiuni în timpul carantinei din anul 2020, când toate concertele mele au fost anulate și am avut câteva luni bune la dispoziție să le învăț. Este genul de piesă care poate fi abordată doar în aceste condiții, de liniște continuă, aș spune.

În anul 2019 ați obținut premiul pentru interpretarea muzicii lui Bach la Olga Kern International Piano Competition din New Mexico. Despre muzica lui Mozart v-ați pronunțat că sunteți apropiat de aceasta și pentru faptul că 90% din tot ce se întâmplă pianistic nu este scris în partitură. Ați menționat că aceeași libertate vă atrage și la Bach. Cum folosiți această libertate, având în vedere că vorbim de perioada barocă, unde muzica impune o anumită rigoare?

Muzica impune o anumită rigoare ... aș spune din contră, muzica în perioada barocă era foarte mult improvizată, deci noi avem scriși piloni ai muzicii în partitură și interpretul putea să adauge embellishments, apogiaturi, mordente, triluri, oriunde în partitură. Desigur, fiecare interpret făcea acest lucru după propriul gust, uneori chiar Bach și fiul său, Carl Phillip Emanuel Bach spun că aceste înflorituri, embellishments, trebuie adăugate în moderație, după bunul gust. Dar avem o mare libertate în a aborda această muzică din punct de vedere al acestor embellishments.

Știm că aveți și preocupări dirijorale. Ați dirijat concerte de pian și orchestră de Mozart, care au fost concepute pe această idee, ca solistul să fie și dirijor. Considerați că anumite principii dirijorale se aplică și în activitatea solistică? Ce ați extras din aceste experiențe?

Partea dirijorală este centrală pentru a înțelege cum funcționează echilibrul dintre voci, balansul sonor, agogica, ritmica și este foarte important pentru organizarea sunetelor în spațiu, pentru că noi cam asta facem la pian, asta fac și dirijorii. Ei organizează sunetele în spațiu, le echilibrează, comunică cu instrumentiștii, în același fel în care eu comunic cu degetele mele la pian. Deci, a spune că a cânta la pian, practic este o meserie de dirijor.

Anul trecut vă aflați în proces de finalizare a unui album de debut, ce reunește opusuri de Ravel, Enescu și Silviu Cyrill Scott, compozitori pe care i-ați descris drept Debussy-ul englez. Care este povestea acestui disc și în ce stadiu se află el acum?

Discul a fost finalizat, în sensul că am primit fișierele editate complet. În acest moment caut o casă de discuri să publice acest CD. Ideea CD-ului a început în timpul lockdown-ului, când desigur, noi toți artiștii am rămas fără concerte și singura manieră de a ne exprima și de a ne reconecta cu publicul era prin a face înregistrări și am dorit să aduc un omagiu rădăcinilor mele românești prin întregistrarea Sonatei în fa diez minor de George Enescu și desigur am vrut să aduc un omagiu și țării mele adoptive, Anglia astfel am înregistrat lucrări semnate de Cyrill Scott, un compozitor care nu este foarte cunoscut. Chiar în această țară nu este cunoscut. Cyrill Scott a compus numeroase piese scurte, miniaturi pentru pian și a fost puternic influențat de stilul impresionistic francez și am înregistrat cinci piese scurte. Se numesc Cinci poeme pentru pian. Fiecare poem este introdus de o poezie scurtă, scrisă chiar de compozitor, el fiind de fapt un polimat. Era și pictor și compozitor și poet, pasionat de ezoterism, spiritualitate, religie, o personalitate foarte complexă.

Într-un alt interviu, menționați că doriți să vă concentrați activitatea mai mult spre cântatul în ansamblu sau pe dirijarea mai multor concerte de la pian și mai puțin pe recitalurile solo. Exista în discuție anul trecut și un concert de debut al cvartetului Sandrin, cu Cvartetul de Mozart pentru pian și corzi și Cvartetul de Schumann în program. Cum au evoluat lucrurile de atunci?

Din câte îmi amintesc, acest concert a fost anulat din cauza carantinei. S-a impus un nou lockdown între timp. Doi dintre membrii cvartetului s-au mutat în Bruxelles și acest concert nu a mai avut loc niciodată, de fapt. În toamnă voi începe să lucrez cu doi colegi și dorim să formăm un trio. Abordăm trio de Mozart, Beethoven și Brahms.

Având ca și context aniversarea postului Radio România Muzical știm că ați fost invitat și la microfonului postului nostru, iar participarea în cadrul proiectului Moștenitorii României Muzicale este un alt prilej în care publicul român vă va cunoaște mai bine. Cum descrieți particular relația cu postul Radio România Muzical?

N-a fost un turneu organizat de Radio România Muzical. Am avut un recital la Deva și două în București, iar unul dintre ele a fost un recital împărțit de ceilalți bursieri Cool Sound, la Sala Radio. Deci aș spune că am colaborat cu Radio România Muzical de foarte mult timp. Desigur, este foarte important pentru un artist să comunice publicului și radioul este o manieră extraordinară de a se exprima și de a intra în relație cu publicul său.

Ce urmează în continuare pentru pianistul Cristian Sandrin?

În sezonul următor voi cânta Variațiunile Goldberg la București. Le voi cânta și în Londra și în Anglia, în toamnă. Voi avea, de asemenea, un recital Chopin și câteva recitaluri cu ultimele trei sonate de Beethoven în sezonul următor.