Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Cristian Lupeș despre participarea în cadrul concertelor-conferință „Muzică pe pâine”

Publicat: marți, 10 Mai 2022 , ora 8.14

Proiectul Muzică pe pâine - despre frumusețea muzicii clasice, organizat de Asociația Culturală Kitharalogos și co-finanțat de AFCN propune o serie de concerte-conferință despre "cum să ascultăm muzica?".


În perioadele aprilie-mai și octombrie-noiembrie 2022, la Palatul Suțu se va desfășura o serie de opt concerte-conferință, intitulată Muzică pe pâine despre frumusețea muzicii clasice. Domnule Cristian Lupeș, concertul-conferință pe care îl veți susține dumneavoastră poartă numele Radical din la. Cum ați gândit prezentarea pentru a răspunde la întrebarea generatoare a conferințelor și anume, Cum ascultăm muzica?

Dintotdeauna mi-am spus că muzica nu este făcută pentru muzicieni, oricât de paradoxal ar părea. Noi muzicienii suntem cei care producem fenomenul cu destul de multă implicare, care se întinde pe o perioadă foarte lungă a vieții noastre. Unii dintre noi începem de la vârste foarte, foarte mici și continuăm către școală, liceu, universitate și mergem și la cursurile de după. Cert este că emoția și implicarea intelectuală și mentală în actul muzical diferă. Una este la muzicianul profesionist și altfel se resimte la publicul larg. De asemenea, știm foarte bine că muzicienii spun de multe ori: Ah, ce mi-ar plăcea să mai pot reasculta nu știu ce lucrare, într-un concert, cu urechile de atunci, de când nu eram atât de profesionist. Analizăm, studiem, repetăm. Toate lucrurile acestea ne schimbă cumva percepția într-o direcție în care este absolut obligatoriu să fim, să existăm, aceea a zonelor tehnice muzicale. Așadar, ce facem în momentul în care cineva ne întreabă ceva despre o lucrare muzicală. Unde este adevărul pe care îl căutăm cu toții? Așadar, muzicianul este chirurgul care intră în interiorul acestui fascinant organism muzical. Ce se întâmplă cu ceilalți? Cum ajungem, pe de-o parte să le arătăm interiorul acestui organism, reușind în același timp să menținem această zonă inefabilă a înțelegerii muzicii, și nu numai a muzicii, a artei în general. Arta are nevoie de inefabil. Cum reușim să definim mai departe muzica ca fiind o componentă a zonei artistice, dar neuitând faptul că vechii greci și Pitagora susțineau că muzica face parte, alături de fizică, matematică și metafizică din științele exacte. Acestea sunt niște întrebări pe care încerc să le ridic, încerc să provoc publicul cu ele, ca apoi să ne uităm peste cum ar arăta o pseudoanaliză a unei lucrări, de la imaginația interpretului până la analiza aceluiași interpret, a unei lucrări muzicale. Putem să ne imaginăm analiza unei Fugi de Bach și atunci când vorbim despre profilul unei teme de Fugă, putem s-o definim ca fiind o personalitate foarte puternică și recognoscibilă, ușor de replicat sau ajungem la întregul univers pe care îl creează Enescu în anumite lucrări și aici aș putea să mă refer la Octuor și între cei doi compozitori, între Bach și Enescu există deja celebre paralele. Așadar, undeva în zona aceasta voi încerca să duc discursul muzical, într-un metaforic titlu Radical din la. Ce este în spatele acestui simbol al muzicii, care înseamnă, până la urmă, un reper de acordaj, la.


Când va putea publicul să vă urmărească în cadrul evenimentului Muzică pe pâine?

Conferința va avea loc miercuri, pe 11 mai, la ora 19.00, la Palatul Suțu, în București și va fi transmisă și online.


Interviu de Maria-Isabela Nica