Domnule Toma Popovici, în concertul de vineri, 6 mai, alături de dirijorul Nicolae Moldoveanu și de Orchestra Națională Radio veți interpreta Rapsodia pe temă de Paganini a lui Serghei Rahmaninov, o piesă notorie pentru dificultatea partiturii pianului. Vorbiți-ne despre experiența pianistului de a cânta acest opus.

Mai întâi aș vrea să povestesc un pic despre istoria acestui program cu Orchestra Națională Radio. Anul trecut am primit un telefon și am fost întrebat dacă știu Momentul muzical de Kirculescu. Am spus nu, dar nu este o problemă asta. Dar pe lângă el trebuia să mai cânt și altceva și conceptul concertului era în așa fel, încât să fie legat și de muzică românească și ceva legat de film. Și am spus, ce aș putea eu cânta ceva legat de film. M-am gândit și mi-am adus aminte că este un film foarte cunoscut, Undeva, cândva, se cheamă, cu Christopher Reeve, în care tema celebră în Re bemol major din această Rapsodie este ca un laitmotiv al întregului film. Și am propus această piesă, pe lângă Momentul muzical de Kirculescu. A fost acceptată cu mare entuziasm. Până la urmă s-a reconfigurat conceptul programului concertului și a rămas doar Rapsodia de Rahmaninov. Vorbeai de dificultatea pianistică. Nu știu cât de grea este partea pianistică, cât partea de ansamblu, a integrării pianului în orchestră, pentru că este o adevărată simfonie, atât din tratarea dialogului pian-orchestră, cât prin participarea întregii orchestre, a coloritului tuturor instrumentelor în discursul muzical. Este o lucrare a lui Rahmaninov un pic mai târzie, un pic mai modernă, un pic diferită față de opusurile timpurii.

Care este atmosfera concertelor cu Orchestra Națională Radio din perspectiva dumneavoastră, a solistului?

Întotdeauna am fost entuziast să fiu invitat în stagiunile orchestrelor, fie că au fost naționale, fie că au fost de cameră, sala plină, public entuziast, super profesionalism din partea orchestrei, din partea dirijorilor cu care am colaborat. Pentru mine este o sărbătoare de fiecare dată când cânt cu Orchestrele Radio. Privesc cu mult entuziasm și cu mare nerăbdare către următorul concert.