Vineri, 25 martie 2022, au fost decernate Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, pe anul 2021. Compozitorul Dan Buciu a primit Marele Premiu, pentru "Întreaga activitate creatoare". Desprea această distincţie, a vorbit în cadrul emisiunii Perpetuum mobile:

În direct prin telefon, compozitorul Dan Buciu. Bun găsit!

Bună ziua!

Mă bucur să ne auzim în această după-amiază! 6 premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - sper că nu greșesc - până săptămâna trecută când, din partea aceleiași instituții, v-a fost acordat Marele Premiu pentru Întreaga Activitate Creatoare. Cu ce sentimente ați primit această distincție?

Vă mărturisesc sincer... cu niște sentimente cu totul speciale. Pentru mine există două case între care pendulez în permanență. Una este facultatea, acolo unde îmi exercit profesia, și mai mult decât profesia sper eu, o vocație de profesor. Și cealaltă casă este cea a Uniunii Compozitorilor, moștenitoarea Societății Compozitorilor (înființată acum mai bine de 100 de ani de George Enescu și de câțiva dintre marii noștri muzicieni), de care mă simt în egală măsură foarte atașat. Așa încât, mi-este foarte greu să vă spun cum mă simt. Mă simt foarte bine, de fapt!

Câteva cuvinte despre acest premiu?!

Colegii mei... atât din conducerea Uniunii, cât și de la secțiile de creație au luat această decizie și sigur că am acceptat-o cu foarte mare plăcere. Este foarte greu să vorbesc despre mine însumi. Normal este să vorbească muzica pe care am scris-o, să vorbească alții. Atât pot să spun, că m-a onorat în mod cu totul deosebit primirea acestui mare premiu care, în fine, colegii mei au considerat că încununează o carieră componistică corespunzătoare. Repet, mai mult de-atât nu pot să-mi permit să fac eu considerații.

Premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România reprezintă un moment de bilanț. Dumneavoastră cum apreciați compozițiile culte contemporane românești în peisajul muzicii contemporane internaționale?

Vreau să vă spun că noi ne-am obișnuit să ne raportăm la Enescu și cred că standardul acesta extrem de înalt a fost și este și va fi întotdeauna un standard benefic, fiindcă a te raporta la un asemenea nivel înseamnă că trebuie să ai tendința să ajungi undeva, în zona respectivă. Lucrul acesta a ținut întotdeauna foarte trează școala românească, care a produs compozitori de mare valoare internațională, foarte mulți dintre ei - recunoscuți pe plan internațional. Mă gândesc la acești mari compozitori din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în primul rând la cei patru mari, așa cum au fost ei considerați; este vorba despre Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu și Aurel Stroe. La care, de fapt, sigur că s-a adăugat o pleiadă întreagă de alți compozitori foarte valoroși din școlile clujeană, ieșeană. Și, repet, această raportare la un standard extrem de înalt a făcut nu numai să existe această emulație a unei anumite generații, dar s-a repercutat favorabil și asupra tinerei generații. Stau să mă gândesc că, eu știu, compozitori precum Sebastian Androne - l-aș da ca pe un vârf de lance al componisticii generației tinere - dar nu numai el. Încă sunt foarte mulți alții. În felul acesta suntem o prezență internațională absolut remarcabilă și lucru acesta a fost consemnat și prin realizări faptice. Mă gândesc la recunoașterea prin premii, recunoașterea internațională, existența unor festivaluri de primă mărime în care sunt prezenți tinerii noștri compozitori și sigur că în felul acesta există emulație pentru zona modernă, pentru zona contemporană a muzicii românești.

Domnule Dan Buciu, știu că sunteți un ascultător al postului Radio România Muzical, singurul post româneasc dedicat muzicii culte. Vă rog să ne vorbiți despre importanța unui astfel de post, mai ales în societatea românească actuală!

Cred că nu e vorba numai de "mai ales de societatea actuală", este vorba de orice societate. Orice societate civilizată are nevoie de posturi de cultură. Și, bineînțeles, în cazul acesta vorbim de aspectul care ne preocupă, și anume de aspectul muzical. Rolul acestui post, după părerea mea, este poate insuficient de bine apreciat. Iată, în aceste momente foarte dificile pe care noi le parcurgem acum și pe care atât responsabilii postului, cât și ascultătorii postului le-au subliniat, în sensul că prestațiile muzicale ale postului nostru de cultură muzicală au adus foarte mult aport pozitiv în modul de a depăși anumite dificultăți îngrozitoare pe care le ridică situațiile acestea extrem de tensionate, care se petrec în anticamera geografică a țării noastre. Știm foarte bine ce înseamnă războiul acesta din Ucraina, știm foarte bine ce suferințe cumplite îndură această țară, ce se întâmplă cu românii noștri din zona ucraineană, mai ales cea din zona de nord a țării noastre, adică zona Cernăuțiului. De altfel, și eu am rădăcini prin familia bunicii mele în zona respectivă și, sincer vă spun, mă simt într-un fel implicat fiindcă eu chiar mai am încă rude acolo cu care din când în când comunic și tot ceea ce se întâmplă acolo este impresionant. Iată că postul de radio România Muzical poate aduce alinare prin aceste elemente de concordie pe care le propagă și care nu sunt deloc de neglijat. Mi-aș permite însă o mică observație...

Vă rog!

Toată lumea a vorbit despre impactul benefic pe care poate să-l aibă muzica în asemenea situații, cum este această situație beligerantă teribilă care se petrece la doi pași de noi. Ei bine, poate că ar trebui să ne gândim la cei doi mari gânditori ai Antichității - Aristotel și Platon - care, mai ales ultimul dintrei ei cu niște cunoștințe muzicale cu totul și cu totul deosebite, au atras atenția și asupra pericolului pe care îl poate uneori genera muzica. Mă refer la faptul că nu toată muzica este benefică. Există și muzică malefică și lucru acesta trebuie să fie întotdeauna cu mare grijă gestionat de postul dumneavoastră. Fiindcă, să nu uităm, au fost cântece fasciste, au fost cântece comuniste, au fost cântece care au îndemnat către crimă, către sentimente mascate sub o formă sau alta... de fapt, niște sentimente foarte urâte și pe care, dacă stăm să ne gândim, chiar oamenii de ținută culturală rusească, care sunt foarte mulți, de mare valoare, le-au condamnat întotdeauna.

Ei bine, cred că Radio România Muzical își face datoria exact așa cum trebuie, tocmai datorită faptului că echipa din care este formată această structură culturală, gestionată, sigur, de statul român, are capacitatea să discearnă întotdeauna grâul de neghină. Vă mărturisesc încă o dată, sincer, că sunt un mare, mare fan al acestui post de cultură și vă urmăresc întotdeauna cu deosebită plăcere.

La final, dacă sunteți de acord, un mesaj pentru Radio România Muzical, tot ce înseamnă el - atât echipă, cât și public - pentru următorii ani?!

Vă doresc multe zeci de ani - sigur, ar fi hiperbolic să spun sute de ani! Nu suntem atât de dezvoltați încă din punct de vedere fiziologic încât să rezistăm așa cum scrie în cărțile noastre de identitate (a mea e valabilă până în 2066!), dar trecând peste aceste mici detalii vă doresc foarte mult succes și doresc în continuare aceeași ținută profesională pe care marea majoritate a dumneavoastră, a celor care compuneți acest mic dar foarte destoinic colectiv, vă doresc deci să aveți realizări din ce în ce mai bune. Este în interesul atât al culturii românești, cât și al cauzei acesteia generale umane, aceea de a încerca să facem să fie totul mai bine pe lumea asta și, ca să vorbim pledând pro domo, aproape de noi, ceea ce se întâmplă în vecinătatea din păcate imediată a României. Le dorim tuturor numai bine, numai pace și muzică de cea mai bună calitate!

Eu, în orice caz, nu pot să închei decât mulțumindu-vă foarte mult că existați și vă doresc să existați cât mai mult posibil!

Și noi vă mulțumim pentru aceste cuvinte! Vă mulțumesc pentru prezența în Perpetuum mobile.

Cu mare plăcere!