Orchestra Națională Radio va interpreta, sub bagheta lui Nayden Todorov, lucrări celebre semnate de Johannes Brahms: Concertul nr. 1 op. 15 în re minor pentru pian și orchestră, cu Horia Mihail solist, dar și Simfonia I op. 68 în do minor.

În primul rând, cum au decurs repetițiile până acum?

Ca de obicei, îmi place această orchestră, cântă minunat încă de la prima repetiție au un sunet foarte frumos - asta definește o orchestră. De asemenea, reacționează la tot ce le cer să facă, ceea ce e de apreciat, deoarece uneori am idei care nu sunt atât de obișnuite. Mă aștept uneori la orchestră să facă opusul, dar nu - mă urmează și cântă frumos. După cum spuneam, ceea ce definește o orchestră este, de obicei, sunetul ei. Mai ales în trecut, dacă ne gândim - mă refer la mijlocul secolului XX - era posibil să recunoști fiecare orchestră după sunetul ei. Acum, astăzi, nu este atât de ușor - ca urmare a globalizării, majoritatea orchestrelor au aceeași paletă sonoră. Însă această orchestră are sunetul ei tipic, foarte frumos, foarte cald, și îmi place.

Cum credeți că s-ar putea rezolva această problemă?

Este o problemă care vine cu nivelul muzicienilor. Cu cât muzicienii sunt mai buni, cu atât e nevoie de mai puține repetiții, pentru că muzicienii sunt mai buni. Însă când orchestra are mai puține repetiții, sunetul devine general, astfel că nu poți recunoaște orchestra. Deci poate că problema este - sună nebunește, știu - problema este că, în trecut, muzicienii nu erau așa buni!

Astăzi se prind foarte repede și fac ce trebuie, însă ca urmare a acestui fapt orchestra are mai puține repetiții, deci avem mai puțin timp să formăm acest sunet. Însă uneori orchestra are sunetul format deja, și trebuie doar să îl păstreze. Ceea ce e de neprețuit, ar trebui să îl păstrați și aici, deoarece e uimitor să vii aici și să recunoști orchestra după sunet.

Ce ne puteți spune despre programul serii?

Ei bine, avem un solist minunat. Brahms este un compozitor care îmi place foarte mult, este un compozitor dificil, pentru că toată lume îl știe, iar știindu-l, oamenii uită cum să îl asculte. Brahms are propriul stil, foarte tipic - muzică romantică, dar își are originile la Beethoven. Brahms însuși era o persoană închisă, nu era extrovertit - ceea ce vedem și în muzica lui, și mie îmi place, deoarece pot să lucrez astfel cu orchestra, să îl cântăm mergând de la romantic la clasic și înapoi la romantic. Brahms era pianist, astfel că a scris unele lucruri care sunt foarte dificile pentru orchestră. Sunt unele locuri în Concert și în Simfonie, unde dirijorul știe că vor fi probleme; uneori le spun: „la măsura 55 vom avea probleme de intonație” sau „la măsura 73 nu vom fi împreună”. Dacă mă duc la o orchestră nouă - nu sunt nou aici, dar se aplică la orice orchestră - și știu deja unde vor fi probleme, asta e muzica lui Brahms. Însă muzica este extraordinară, mai ales în aceste vremuri dificile, avem nevoie de ea pentru că ne poate oferi puțină pace, de care avem nevoie pentru sufletele noastre.