Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Leo Hussain

Publicat: joi, 10 Martie 2022 , ora 13.48
Vineri, 11 martie, Orchestra Națională Radio va concerta sub bagheta dirijorului Leo Hussain. Începând cu ora 19, muzicienii vor interpreta Uvertură și marș din „Turandot” de Carl Maria von Weber, Metamorfoze simfonice pe teme de Weber de Paul Hindemith și Dansurile simfonice op. 45 de Serghei Rahmaninov. 


Cum considerați că se îmbină piesele din programul serii?

Este, într-un fel, o coincidență faptul că le cântăm acum, deoarece ambele piese sunt din mijlocul Celui De-al Doilea Război Mondial. Rahmaninov, evident, a fost un rus care a emigrat în Statele Unite. Iar Hindemith era evreu. Ambele au fost scrise de oameni care, în felul lor, s-au confruntat cu persecuția, s-au confruntat cu exterminarea, aproape. Am ales programul înainte ca acest cumplit război să înceapă. Ambele piese sunt foarte întunecate, din punct de vedere al culorii. Sunt grotești și violente, spun multe despre război, însă ambele se încheie cu un fel de mesaj de speranță. În Rahmaninov sunt două teme în ultima parte, care sunt în competiție: una dintre ele este „Dies irae”, din recviem, este ziua judecății, are de-a face cu moartea, are de-a face cu violența. Iar cealaltă este propria temă a lui Rahmaninov din Vecerniile pe care le-a scris – care este despre Gloria Domnului și „Aleluia” – ceea ce scrie și în partitură, „Aleluia”. Se simte înfricoșător de relevant să cântăm aceste lucrări în acest moment. Însă și foarte puternic, deoarece în toată muzica pe care o avem în concert – fără să încerc să fiu kitsch – binele învinge răul, la final. Trec prin multe lucruri oribile, însă la final e un mesaj de speranță, în ambele lucrări.

Programul va începe cu o a treia lucrare.

Da, e o piesă care stârnește curiozitate semnată de Weber, muzica de scenă de la piesa de teatru „Turandot”, care apoi, desigur, a devenit mult mai celebră datorită lui Puccini, care a semnat opera. Însă Weber a semnat muzica de scenă pentru piesa de teatru. Iar Hindemith ia temele din această piesă și le folosește drept bază pentru lucrarea proprie. Astfel este o piesă neobișnuită, însă șarmantă, care are mai multă relevanță deoarece cântăm piesa de Hindemith ulterior.

Într-un fel, piesa de Rahmaninov, cel puțin, are nuanțe religioase.

Absolut, absolut. După cum spuneam, temele principale sunt din muzică religioasă. Putem dezbate dacă este muzică religioasă – nu cred că este; cred că folosește teme din muzică religioasă, dar nu cred că întreaga piesă este liturgică. Da, acest „Aleluia” de la final se simte mai mult ca o expresie a alinării, bucuriei și mulțumirii pentru finalul acestor perioade întunecate, decât orice sentiment religios, cred eu. Însă, cu siguranță, temele au la bază muzică religioasă.