Domnmule Răzvan Stoica, numele dumneavoastră și al pianistei Andreea Stoica, sora dumneavoastră, apar constant în programele Radio România Muzical de aproape 10 ani. Un prim moment important a fost în anul 2013, când aveați 26 de ani, erați stabilit la Amsterdam și ați fost propus de postul nostru pentru a reprezenta România la concursul New Talent, cel mai important concurs dedicat tinerilor interpreți cu vârste peste 18 ani, derulat sub auspiciile Uniunii Europene de Radio. Aţi câştigat concursul, iar noi am fost mândri. V-aș ruga să ne povestiți despre începuturile colaborării cu Radio România Muzical și, poate aveţi câteva amintiri din concursul de la Bratislava.

Într-adevăr, mă leagă niște amintiri foarte frumoase de postul dumneavoastră de radio, România Muzical și de concursul de la Bratislava. A fost o experiență fantastică. Mi-aduc aminte că în perioada respectivă, dacă nu mă înșel, 2012, un CD pe care îl lansasem în Olanda cu Orchestra Filarmonicii Beethoven din Cracovia, a ajuns la doamna Cristina Comandașu. Acest disc l-a propus într-un program Music box, i-a plăcut foarte mult înregistrarea și a venit propunerea din partea România Muzical să participăm la concursul de la Bratislava, o propunere din partea unei instituții din România, eu fiind rupt de viața concertistică din România, în perioada respectivă locuind în Olanda, și astfel am participat la selecția pentru concursul de la Bratislava și chiar primul contact pe care l-am avut a fost în Studioul de Concerte Mihail Jora unde am înregistrat acele lucrări pentru selecția internațională. Am cântat Sarasate, o piesă foarte dificilă, și apoi a venit și răspunsul acela care m-a bucurat foarte mult, respectiv că vom participa la Bratislava. Au fost niște momente unice și în semifinală, a fost emoționant, pentru că urci pe scenă și știi că ești transmis live în toată Uniunea Europeană de Radio. Cred că a fost o încărcătură emoțională foarte puternică și apoi am avut accesul în finală. Finala concursului a fost de asemenea o experiență fantastică. Am cântat Concertul pentru vioară de Ceaikovski împreună cu Orchestra Radio a Slovaciei şi cu un dirijor fantastic și am obținut acel premiu, un lucru care m-a bucurat enorm și mi-aduc aminte și acum, cu o atmosferă și cu un pic de emoție de momentul câștigării premiului. A fost într-adevăr un moment crucial și momentul de start al vieții muzicale din România pentru şi mine și pentru sora mea, Andreea.

Cum a influențat câștigarea concursului New Talent cariera dumneavoastră?

Foarte mult. A fost momentul acela de start. Practic, începutul vieții mele muzicale în România și nu numai. Am început colaborări cu Orchestra Națională Radio, cu orchestrele din țară și de asemenea am luat pentru prima oară contact cu publicul din România și pot spune că acest premiu mi-a deschis apetitul pentru a cânta în țară. Iar publicul din România a fost foarte deschis și ne-au primit cu brațele deschise și de atunci continuăm să fim pe scenele din țară.

Erați stabilit la Amsterdamde la 18 ani și aţi studiat acolo, nu-i așa?

Imediat după terminarea liceului am plecat la Conservatorul din Amsterdam, am fost admis și am terminat studiile în Olanda și bineînțeles, viața concertistică a fost mai mult în Vest, nu apucasem până în acel moment să cânt și în România.

După ce ați devenit primul câștigător român al concursului New Talent, în 2014 a apărut la Editura Casa Radio CD-ul dumneavoastră și al pianistei Andreea Stoica, intitulat Virtuosity and Passion, un disc ce exploatează virtuozitatea și lirismul. Dacă v-aș întreba astăzi care dintre cele două laturi vă caracterizează mai bine, ați alege una sau ați spune că îmbinarea dintre ele vi se potrivește?

Cred că îmbinarea dintre ele. E adevărat, când eram mai tânăr eram un pic mai atras de partea virtuozității, însă o dată cu trecerea anilor pot spune că virtuozitatea fără lirism, fără pasiune, fără interpretare este un pic goală. Așadar, cred că îmbinarea aceasta cred că face ca muzica să fie specială.

Aș dori să vorbim și despre ansamblul fondat de dumneavoastră în 2010, Kamerata Stradivarius, al cărui nume este legat de vioara la care cântați. Cum a pornit acest proiect ce are deja o istorie lungă?

Într-adevăr, deja 12 ani de Kamerata, mă gândesc și eu tot cu emoție la acest proiect. După câștigarea concursului Stradivarius și dreptul de a cânta pe vioara Stradivarius, cei din Austria mi-au propus să formez un ansamblu și astfel am sunat câțiva prieteni și câțiva concertmaeștri pe la diferite orchestre din Europa. Ne-am întâlnit să punem la punct un concert, însă acel concert a ieșit atât de frumos și atmosfera a fost atât de legată între noi, efectiv de a face muzică fără să ne uităm la ceas, fără să ne gândim la următoarele proiecte. Doar stăteam la repetiții câte șase-șapte ore și lucram tot felul de repertorii și noi interpretări. Astfel am pus bazele acestui ansamblu de care sunt și mândru, pentru că am reușit să ne menținem pe piață timp de 12 ani și continuăm anul acesta cu niște proiecte. Este o experiență fantastică, pentru că ne putem întâlni și face muzică și putem veni cu ideile noastre, adică nimeni nu este restrictiv în a veni cu o idee, suntem foarte deschiși și tocmai de asta este un ansamblu democratic, aşa cum îl numesc eu, deși lucrăm cu interpretări sau cu partituri bine definite, fiecare venim cu ideea noastră și cred că și asta îl face unic.

Îmi amintesc și anul 2015, când în proiectul Radio România Muzical Votează discul de muzică clasică al anului, a fost inclus, dacă nu mă înșel, primul disc lansat de dumneavoastră cu ansamblul Kamerata Stradivarius - Journey Into Classical, al cărui titlu este inspirat dintr-o poveste reală din viața dumneavoastră.

Da, într-adevăr. Povestea aceea se întâmpla în urmă cu mulți ani, în Olanda, după ce am cântat un concert împreună cu Andreea. O doamnă în vârstă era foarte tristă și m-a întrebat: Oare concertul s-a terminat? și am spus: Da, concertul, din păcate, s-a terminat. Dânsa a spus: Ce rău îmi pare că nu am putut să ajung la concert, însă am avut niște probleme și m-am mișcat foarte greu și iată că am ajuns prea târziu. Și eu împreună cu Andreea ne-am decis să-i cântăm doamnei respective, singură în sală, concertul pe care îl cântasem cu o oră înainte. Pentru ea a fost călătoria vieţii ei, aşa mi-a spus cu lacrimi în ochi. Şi acum îmi amintesc, mi-a spus că este călătoria vieții ei.

Este într-adevăr o poveste foarte frumoasă. Legat de colaborarea dintre dumneavoastră și postul nostru de radio, îmi mai amintesc un moment special din 2019, când ați susținut un concert extraordinar pe scena din Maine Square Park Lake, în care publicul a avut ocazia inedită și unică de a asculta o vioară Stradivarius la mall. Ați propus atunci o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă astăzi să fii șic, nu doar prin garderobă, dar și prin gusturile muzicale. Cum a fost acel moment?

A fost un moment care ne-a făcut să fim mai aproape de publicul mai puțin convențional faţă de cel care vine la sala de concert și cred că împreună cu Radio România Muzical avem aceeași viziune, încercăm să ajungem și la acei oameni care, poate încă nu știu că iubesc muzica clasică și poate nu au avut ocazia să experimenteze un concert live într-o sală de concert. Și astfel, prin acest proiect pe care l-am făcut împreună cu Radio România Muzical am putut ajunge la ei. Cred că experiența în sine a fost un pic șocantă, dar și foarte plăcută, pentru că, de exemplu, după concert au venit și ne-au spus: Noi n-am mai fost până acum la un concert, însă de acum încolo vom merge. Le-a plăcut foarte mult și le place muzica clasică, se pare.

Tot atunci a apărut în România și discul dumneavoastră intitulat Instict.

Instict a fost un proiect pus la punct cu o orchestră din Hamburg, Orchestra Brahms, prin care am încercat poziția dublă de solist și dirijor cu Concertul de Bruch pentru vioară și orchestră, dar și cu Serenada de Elgar pentru corn, un proiect foarte frumos pe care l-am înregistrat în numai două zile, mare parte a înregistrărilor au fost făcute live. Și are o vibrație să zicem aparte, pentru că rămâne acel feeling de cântat live și cred că prin aceasta se diferențiază din înregistrările pe care le-am făcut.

Iar în ianuarie 2020, așadar înainte de începerea acestei perioade dificile a pandemiei, ați realizat la inițiativa Radio România Muzical o nouă serie de înregistrări împreună cu pianista Andreea Stoica și ansamblul Kaemrata Stradivarius, materializate la finalul anului 2021, într-un CD sub emblema Editurii Casa Radio, Lost in Translations. De unde vine acest titlu și ce putem găsi pe acest CD care a fost deja difuzat la Radio România Muzical și este inclus în proiectul Discurile anului 2022?

Titlul vine pe o bază a repertoriului pe care l-am ales. Avem repertoriu divers, de la Piazzolla, cele patru Anotimpuri la Buenos Aires, până la lucrări românești, mai puțin cântate, spre exemplu, Reveria de Ciprian Porumbescu sau Balada de George Enescu în formație camerală. Balada de Ciprian Porumbescu este de asemenea pe CD, Dansurile românești de Bela Bartok și astfel am avut niște diferențe culturale puternice și ne-am gândit la un titlu care să poată să evidențieze această varietate și tocmai că ne-am "pierdut în traducerea" acestui disc. Aşa că am ajuns, împreună cu colegii de la Casa Radio, la concluzia că titlul cel mai potrivit ar fi Lost in Translations.

Am dorit, așadar, până acum, să marchez câteva dintre reperele colaborării dumneavoastră cu Radio România Muzical, o istorie deja lungă, ce a constat și în numeroase alte apariții în concerte sau în studioul postului nostru ca invitat. Aș dori să vă întreb, rezumând, din perspectiva dumneavoastră, care sunt cele mai frumoase momente pe care le-ați trăit împreună cu noi?

Pe lângă câștigarea premiului de la Bratislava, cred că fiecare contact pe care l-am avut cu Radio România Muzical a fost un contact special și în același timp, un contact frumos pentru muzică, pentru cultură, pentru lucrurile pe care le-am făcut împreună. Şi oamenii de la Radio România Muzical sunt fantastici. În afara faptului că sunt profesioniști, că înțeleg muzica, că înțeleg cultura, sunt și niște oameni care încearcă tot timpul să revitalizeze, să reeduce, să poarte cultura în locuri mai puțin accesate și în același timp să facă acest lucru cu dragoste.

Vă mulțumim. Aș dori să vă mai întreb, din perspectiva artistului Răzvan Stoica, despre importanța unui post de radio dedicat muzicii clasice în promovarea culturii.

Este foarte important ca un post de radio, mai ales un post de radio public, să existe și să poată ajunge la urechile tuturor. Şi în acest moment, şi după doi ani de zile de pandemie, pot spune că eu am fost foarte lipit chiar de radio cât am stat acasă sau cât am fost plecat în străinătate, am ascultat foarte mult Radio România Muzical. Pot spune că sunt un ascultător fidel al postului dumneavoastră de radio și apreciez la superlativ eforturile pe care le faceți pentru educarea muzicală și menținerea sănătății cultural-spirituale a poporului român și cred că este un lucru foarte, foarte important.

Aș dori să vă rog să transmiteţi un mesaj pentru noi și ascultătorii noștri la ceas aniversar.

Pentru ascultători, pot să le mulțumesc că au fost alături de noi și să-i invit în continuare să asculte Radio România Muzical. pentru că este unul dintre cele mai bune posturi de radio din țară. Şi pentru Radio România Muzical, un călduros la mulți ani, la cât mai multe concerte, la cât mai multe emisiuni superbe. Aștept cu nerăbdare momentul în care vom aniversa 35, 45 de ani ș.a.m.d. La Mulți Ani, Radio România Muzical!