Domnule Cristian Măcelaru, vă mulțumim pentru ocazia de a vorbi despre un eveniment fără îndoială fericit în povestea numită Radio România Muzical. Împlinim 25 de ani, o vârstă din care bună parte reprezintă o istorie în care v-am urmărit cu tenacitate activitatea din momentul în care vă afirmați ca o tânără stea în spațiul american și până la consacrarea europeană din prezent, când, iată, sunteți şi colaborator constant al acestui singur post de muzică clasică din România. Vreau să vă întreb, pentru dumneavoastră, ce a însemnat Radio România Muzical în tot acest timp și ce reprezintă în momentul de față?

Este adevărat și mă bucur să pot să spun că prima colaborare a mea la București a venit ca urmare a unui program care a fost difuzat împreună din Philadelphia, a fost difuzat și în România, iar acolo era pus și numele meu printre producătorii acelui concert; și în acest fel cei de la Radio România Muzical au observat numele meu, care desigur că este foarte ușor de înțeles că este român și atunci m-au contactat și mi-au trimis o invitație să vin la Orchestra Națională Radio și în acest fel am ajuns la București, acum, nici nu țin minte, poate că 10 ani să fie deja.

Cred că exact 10 ani.

Exact 10 ani. Și de atunci a rămas o colaborare foarte strânsă în care am încercat și eu să răspund invitațiilor numeroase pe care le-am primit, nu numai de la Orchestra Națională Radio dar și sub alte modalități, sub alte forme în care am putut contribui la viața și programele Radio România Muzical, iar acest lucru, faptul că este o aniversare de 25 de ani a singurului post de muzică clasică din România mă bucură, dar în același timp mă face să-mi doresc și mai mult, deoarece eu cred că muzica clasică, e adevărat, muzica pe care o dirijez eu și care mi-e foarte strâns legată de inimă este foarte importantă și necesară în societate. Iar o societate care valorizează cultura, care valorifică muzica clasică este o societate suficient de matură să înțeleagă frumusețea pe care o poate lăsa pentru copiii noștri, pentru urmașii noștri care vor veni după noi. Această transformare cred că se face mai frumos prin muzică, prin cultură și prin muzica clasică pe care Radio România Muzical o difuzează și o transmite constant.

Aveți convingerea că această transformare este una imediată sau are nevoie de timp, de răgaz pentru a se produce?

Este o întrebare foarte bună. Desigur, nu poate să fie o transformare imediată, deoarece, cu cât este mai profundă arta, cu atât necesită mai mult timp pentru a o absorbi, iar muzica clasică este o artă extraordinar de profundă ce reprezintă sute și mii de ani de experiențe umane, pe care compozitorii le aduc în atenţie în momentul în care compun o lucrare muzicală. Ei aduc această experiență de sute și mii de ani a comunității noastre întregi, a oamenilor, pe care o pun în unde de sunet, care să transmită o emoție, să transimtă un sentiment, să transmită o anumită vibrație emoțională, pe care noi apoi să o înțelegem. Iar acest proces ne sensibilizează, fiind de fapt punctul în care noi suntem transformați. Deci ia foarte mult timp ca acest lucru să transforme societatea.

Sigur că dumneavoastră aveți și o experiență americană, în Statele Unite ale Americii, posturile de muzică clasică având o prezenţă notabilă. De asemenea, am convingerea că, cel puțin atunci când conduceți, dacă o faceți sau când mergeți cu mașina ascultați de asemenea posturi de muzică clasică în întreaga Europă și aveți deci o imagine complexă asupra acestui fenomen radiofonic din perspectiva muzicii clasice. Cum se plasează în acest peisaj Radio România Muzical, cum îl vedeți? Și sigur că nu vă solicit să ne elogiați, neapărat.

Muzica clasică, mai ales transmisă prin undele radio, să știți că are mai multe meniri. În primul și în primul rând, nu are menirea să prezinte concertele live, aceasta este o distincție pe care vreau să o fac, deoarece este atât de important ca muzica ce se transmite prin radio să ofere de fapt ceva din gustul unui concert, care este mult mai diferit în sine de modul cum e perceput prin intermediul radioului. Aceasta este una din menirile radioului. Apoi a doua este, simplu, plăcerea de a asculta muzică. Eu, din păcate, când conduc mașina, nu pot să ascult muzică clasică, deoarece imediat instinctul meu de critic muzical se face simțit și apoi nu mă mai pot concentra la drum. De aceea prefer să ascult știri sau să ascult podcast sau ceva de acest gen, dar este un lucru foarte important de a înțelege că o a doua menire a radioului în ceea ce priveşte muzica clasică este accesul la plăcerea simplă a muzicii, iar apoi un lucru și mai important pentru mine este faptul că noi nu știm, acei oameni care selectează muzica, cei care prezintă programele, prezintă concertele, aleg concertele din toată Europa, din toată lumea, care să fie difuzate pe Radio România Muzical, acei oameni depun un mare efort pentru a găsi o modalitate care să ne deschidă ochii, să ne deschidă inimile prin a ne prezenta lucruri fascinante, lucruri inedite, nu neapărat să revenim la aceeași muzică, la aceeași lucrare muzicală; și este important să avem această înțelegere și această acceptare a faptului că acei oameni, experți în ceea ce fac, de fapt ne deschid orizonturile noastre, care nici nu știm că pot fi lărgite. De aceea este foarte important să înțelegem din toate unghiurile care este rolul atât de important și de benefic în societate al unui post de radio de muzică clasică.

Întreaga zonă mass-media este provocată să se redefinească prin noile mijloace puse la dispoziție de internet, radioul mai ales, pentru că este unul dintre cele mai vechi mijloace mass-media. Dumeavoastră ați beneficiat, ca și noi de altfel, de parteneriatul dintre Cristian Măcelaru, Romanian Chamber Orchestra și Radio România Muzical, am fost co-producătorii acelui proiect ce s-a concretizat și într-o înregistrare. Suntem din ce în ce mai prezenți în mediul on-line. Este obligatoriu să fim acordaţi la modernitate. Pe de altă parte, clasicitatea, în sensul radioului tradițional, este din punctul dumneavoastră de vedere o chestiune a trecutului?

Dau același răspuns pe care mi-l dau şi mie, referitor la momentul în care aparatul de fotografiat a fost inventat. Au devenit picturile mai puțin importante? Pentru mine este același lucru, întrucât ceea ce poate reprezenta o colaborare cu un radio de muzică clasică înseamnă mult mai mult decât accesul pe care îl putem avea noi personal la muzică clasică. De aceea insist pe acest punct de vedere: cei care pun acea muzică pe undele radio sunt oameni care și-au dedicat munca, viața, expertiza pentru a alege ceea ce este mai important, dar şi pentru a alege lucruri de care încă nu știm nimic. De aceea, e adevărat, pe internet și în lumea digitală avem acces la informații enorme, dar cum alegem noi acele informații?Este aceeași idee, cum am spune că o bibliotecă nu mai este relevantă în lumea digitală, când de fapt e mult mai relevantă, deoarece ne învață cum să căutăm, ne învață cum să descoperim, ne conduce pe acest drum de a ne aprofunda în artă, în cultură, în muzică. Iar un post adevărat de radio pentru muzică clasică ne conduce de mână în descoperirea artei, în descoperirea muzicii clasice, pe când lumea digitală este un univers foarte vast, în care putem găsi absolut orice. Este o descoperire, care, e adevărat, poate să fie fascinantă, dar în același timp, poate să fie și periculoasă, deoarece ne ies în cale lucruri care nu sunt neapărat necesare sau benefice muzicii clasice și de aceea este important să avem încredere. De aceea mergem la un muzeu să vedem o pictură. Nu ne uităm numai pe internet. Sunt anumite puncte în societate care sunt menite și au această misiune de a crea și de a menține calitatea artei pe care noi o experimentăm și pe care o primim în viața de zi cu zi.

În preajma zilei postului Radio România Muzical avem bucuria să conduceți un concert la Sala Radio, în care solist va fi Alexandru Tomescu, celălalt realizator de rubrici invitat permanent la Radio România Muzical. Cum gândiți acest eveniment și ce îi doriți postului nostru pentru următorii 25 de ani?

În primul rând, mă bucur enorm de mult că am putut accepta invitația. Am o relație care merge înapoi, deja 10 ani, cu Orchestra Națională Radio, o orchestră care îmi doresc foarte mult să rămână la aceeași relevenață de până acum. Mă întâlnesc cu mulți dirijori care îmi vorbesc despre anii '60-'70, când au venit cu bucurie la Orchestra Națională Radio, iar acest lucru mă face să mă simt atât de mândru și atât de bucuros de această orchestră. Este un ansamblu cu un potențial extraordinar, este o orchestră plină de muzicieni de valoare și îmi doresc foarte ca această orchestră, mână-n mână cu Radioul care difuzează toate concertele, care promovează ceea ce fac membrii ei, să rămână de importanță națională. Iar același lucru îl doresc și pentru următorii 25 de ani în ceea ce priveşte Radio România Muzical. Este un lucru foarte necesar în societate. Din păcate, ca întotdeauna, lucrurilor celor mai importante pe care le avem, pe care le primim, într-un fel pe gratis, nu le simțim lipsa decât atunci când nu le mai avem. Eu zic că este important să învățăm din alte exemple pe care le-am avut în viață și să nu ne uităm în această direcție. Și la această aniversare când sărbătorim postul Radio România Muzical să reînnoim atenția și interesul pe care le acordăm noi ca societate acestui post de muzică clasică, care pentru mine este esențial în societatea noastră. Este atât de important în crearea unei societăți frumoase, pe care putem să o avem. Pentru mine, muzica dă posibilitatea de a visa către mai frumos, pentru a visa către mai bine, iar acest lucru este o mare parte din viața noastră ca oameni, în care este important să putem vedea ce poate să fie idealul unui frumos. Este important să avem această viziune. Pentru mine muzica face acest lucru, iar Radio România Muzical mă ajută să-l descopăr în fiecare zi.