Sâmbătă, 19 februarie 2022, cu prilejul Zilei Naționale “Constantin Brâncuşi”, pe scena Sălii Radio va avea loc “Concertul prieteniei dintre James Joyce şi Constantin Brâncuşi”. Un eveniment menit să celebreze prietenia dintre cei doi mari artiști, susţinut de pianista Ana Silvestru, organizatoarea concertului și invitații acesteia – violoncelistul Paul Handschke, violoniştii Cosmin Bănică, Rafael Butaru şi clarinetistul Emil Vişenescu.

Aflăm mai multe detalii despre concert din interviul cu pianista Ana Silvestru:

În primul rând, vă rog să ne spuneți, cum s-a născut acest proiect, "Concertul prieteniei dintre James Joyce și Constantin Brâncuși" pe care îl organizați prin intermediul asociației dumneavoastră?

Acest concert trebuia să fie de fapt al treilea concert dintr-o serie de concerte dedicate traseului artistic al lui Brâncuși dintr-o perspectivă muzicală, deoarece Constantin Brâncuși a fost un om cu muzicalitate deosebită, a fost și violonist, a cântat și în strană, a cântat în coruri, atât în România, cât și la Paris; sunt  aspecte poate mai puțin cunoscute ale personalității foarte complexe ale lui Constantin Brâncuși. Anul trecut trebuia să aibă loc un maraton muzical la Coloana fără de sfârșit din Târgu Jiu, trebuia să aibă loc un alt maraton cu Erik Satie în Paris. Din păcate, planurile au trebuit să se adapteze la realitate, la COVID și iată că acest concert care trebuia să fie al treilea dintr-o serie de patru, este primul. El coincide cu aniversarea a 100 de ani de la publicarea romanului Ulise de James Joyce, cu nașterea unei națiuni, care, la rândul său, coincide cu nașterea romanului modern; deci, Irlanda sărbătorește și ea 100 de ani și cu cei 140 de ani de la nașterea lui James Joyce pe 2 februarie, m-am gândit că este numai bine. Brâncuși s-a născut pe 19 februarie și atunci este o dată de bun augur ca să-i sărbătorim pe acești doi imenși creatori.

Iar ziua de sâmbătă este decretată chiar Zi Națională "Constantin Brâncuși".

Cu atât mai bine.

Programul cuprinde creații semnate de George Enescu, Bela Bartok, Claude Debussy, Frank Martin. Cum ați decis selecția lucrărilor care vor fi interpretate sâmbătă?

Am ales Sonata a III-a "în caracter popular românesc", pentru că este o emblemă a spiritualității românești, așa cum este și Coloana fără de sfârșit a lui Constantin Brâncuși. Iar Bela Bartok, la rândul său, a cules atât de mult folclor românesc... o parte atât de importantă a creației lui Bartok este inspirată de cultura română, dar și de cultura țărănească în general, astfel încât mie mi s-a părut că este o ocazie perfectă pentru a alătura niște perspective complet diferite asupra aceleiași tradiții. Estetica lui George Enescu nu era neapărat cea mai apropiată de Constantin Brâncuși, dar asta nu însemna că marele sculptor nu a avut o mare prețuire pentru George Enescu și viceversa. Iar Bela Bartok este unul dintre creatorii pe care Constantin Brâncuși îi asculta. El era foarte bun prieten şi cu Constantin Brăiloiu. În Trio Contraste avem o primă parte care are puternice influențe de blues, iar Constantin Brâncuși era un mare admirator de jazz, cu unii dintre marii artiști de jazz ai anilor '20-'30 a fost și prieten, iar partea a treia, pur și simplu sunt jocuri. Partea a doua a concertului este dedicată și lui Frank Martin, dar are tangenţă tot cu Brâncuși. Sonata de Debussy este unul dintre copiii muzicali ai primului război mondial, iar primul război mondial a fost o perioadă tragică din istoria omenirii, dar din care s-au născut și niște curente extraordinare în artă, între care și mișcarea Dada. Iar mișcarea Dada și cabaretul Voltaire din Zurich au însemnat în acei ani un far luminos pentru cultura mondială. James Joyce, în acei ani, se afla la Zurich, frecventa cabaretul Voltaire și avea contacte consistente cu Marcel Iancu, cu Tristan Tzara, cu Marcel Duchamp. Ultima lucrare, Trio de Frank Martin este una dintre cele mai iubite, poate chiar cea mai iubită lucrare clasică inspirată de muzica folclorică irlandeză. Și nu întâmplător, Frank Martin este un mare compozitor elvețian. Tot în Zurich este cel mai important Centru James Joyce din Europa continentală.

Ați ales să concertați alături de violoncelistul Paul Handschke, violoniștii Cosmin Bănică, Rafael Butaru și clarinetistul Emil Vișenescu. Sunt muzicieni cu care ați mai colaborat până în prezent?

Da. Cosmin Bănică și Rafael Butaru sunt doi dintre colaboratorii mei. Avem deja niște ani de colaborări și multe concerte împreună, iar domnul Emil Vișenescu, în martie, va susține un masterclass la Universitatea de Arte din Zurich, prin programul STEM. Anul trecut am deschis porțile pentru această colaborare între clasa maestrului Fabio di Casola de la Universitatea de Arte din Zurich și clasa maestrului Emil Vișenescu. Cu toți acești artiști am colaborat; acest program l-am cântat deja de mai multe ori de-a lungul anilor. O formație de muzică de cameră este o prietenie muzicală pentru care ai nevoie de o înțelegere fundamentală și de o încredere muzicală care se rodează în ani.