Dirijorul Tiberiu Soare revine la conducerea Orchestrei de Cameră Radio în concertul din 9 februarie 2022. Îi veți putea urmări și pe violonceliștii Ștefan Cazacu și Mircea Marian, într-un program ce cuprinde lucrări de Antonio Vivaldi, Bernhard Romberg și Joseph Haydn. 

Domnule Tiberiu Soare, cum ați primit invitația de a reveni pe scena Sălii Radio, dumneavoastră fiind un colaborator apropiat al ansamblului pe care-l veți dirija în seara de 9 februarie?

Da, vorbim despre Orchestra de Cameră Radio. E unul din ansamblurile muzicale de care mă simt cel mai legat. E o orchestră foarte dragă mie; aici am debutat în 1999. A fost debutul meu ca dirijor și n-o să uit niciodată asta. Le datorez acest lucru. Au avut încredere în mine și uite că împlinim 23 de ani de când ne tot întâlnim. Formula orchestrei s-a schimbat între timp; e o orchestră întinerită, e o orchestră care a reușit să se refacă într-un mod miraculos. Aș spune că e un fel de pasăre phoenix a orchestrelor din București. Eu mă bucur foarte mult pentru evoluția lor. Avem o colaborare constantă; de două, trei ori pe stagiune, în funcție de agendă, în funcție de planificarea stagiunii. Mă bucur foarte mult și sunt onorat că sunt invitat în fiecare stagiune aici!

În program figurează o lucrare pentru două violoncele de Bernhard Romberg - Concertino op. 72, pe care mai rar publicul are ocazia de a-l audia în concert. Ce ne puteți spune despre această creație și cum se asociază cu celelalte lucrări cuprinse în program?

Este foarte adevărat, muzica lui Bernhard Romberg nu ajunge foarte des pe scenele din România, dar e un lucru ce trebuie reparat. E un compozitor căruia trebuie să i se facă dreptate. Ludwig van Beethoven era un admirator al acestui mare violoncelist și compozitor. Provenea dintr-o familie de muzicieni; a trăit la cumpăna secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea; a murit în 1841, fiind mai mare cu vreo patru ani decât Beethoven. E unul dintre cei mai importanți oameni din istoria evoluției acestui instrument, violoncelul, pentru că a introdus o serie de inovații care au rămas de atunci sub formă de tradiție; de exemplu, o anumită amplasare a unui element al instrumentului sub coarda cea mai gravă, sub coarda a doua, asta îi aparține lui Romberg și de-atunci a rămas un fel de standard în construcția instrumentelor. De asemenea, folosirea diferitelor tipuri de chei standard pentru scrierea partiturilor de violoncel îi aparține lui; el a unificat limbajul de scriitură destinat acestui violoncel, a contribuit foarte mult la literatura pentru violoncel - era unul dintre virtuozii vremii. E prima dată când mă întâlnesc cu creația lui Romberg și trebuie să spun că acest concert este o adevărată plăcere și de cântat și sunt sigur că și de ascultat.

Să vorbim despre soliștii serii, violonceliștii Ștefan Cazacu și Mircea Marian. Ați mai colaborat cu ei separat, însă cum vedeți acum această colaborare în ipostaza de duo solistic?

Eu mă bucur întotdeauna când avem de-a face cu formule din acestea inedite. Postura nu este neapărat una foarte ciudată; e normal să faci un concert pentru două instrumente, fie că e pentru vioară-pian, fie că e un concert pentru două piane, două violoncele. Dar, în orice caz, mă bucur foarte mult pentru că amândoi, și Mircea, și Ștefan, sunt niște muzicieni extraordinari. Noi am colaborat de multe ori, așa cum foarte bine ați spus. De fiecare dată este o foarte mare plăcere să lucrăm împreună. Sunt muzicieni formați, niște muzicieni formidabili din noua generație. Ce observ - o fi și datorită acestor împrejurări mai stranii în care s-a putut face muzică în ultimii ani - e o diversificare a distribuției instrumentelor solistice în cadrul stagiunilor filarmonicilor și orchestrelor din țară. Înainte, preponderența aparținea viorii și pianului - aveai concert de vioară sau concert de pian, ceea ce e minunat, e foarte frumos, literatura pentru cele două instrumente este una vastă și superbă, dar au început să apară cu titlu de normalitate concerte care să aibă în prim-plan și alte instrumente. Spre exemplu, clarinetul, violoncelul, viola, fagotul... Mă bucur foarte mult că se întâmplă lucrul ăsta. Are loc o diversificare și o deschidere, cred eu, a orizontului gusturilor publicului, ceea ce e un lucru foarte bun.