Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta dirijorului Radu Popa, susține sâmbătă, 15 ianuarie, un concert dedicat Zilei Culturii Naționale. Pe scena Sălii mari a Ateneului Român, solist al ansamblului va fi pianistul Florian Mitrea.

Sâmbătă, 15 ianuarie, pe scena Ateneului Român va fi celebrată Ziua Culturii Naționale. Într-o perioadă în care observăm efectele globalizării și în care muzicienii sunt adesea mai prezenți pe scene internaționale, ce înseamnă cultura națională?

Cultura națională e un reper de identitate, până la urmă, și cred că nu se exclude apartenența la un circuit internațional cu identitatea noastră națională, a artiștilor români, a oamenilor de cultură din România. Ba dimpotrivă, eu am militat întotdeauna pentru locul de cinste pe care cultura română prin artiștii săi, prin creația sa culturală și-l merită la nivel internațional, la nivel global. E important să știm să ne păstrăm identitatea ca români, dar, în același timp, să ne păstrăm relevanți la un nivel internațional. Beethoven nu mai aparține neapărat Germaniei, ci aparține umanității; este vorba de marea artă, marea muzică ce transcende granițe atât fizice, cât și temporale și devin universal valabile. Pentru că, până la urmă, valorile culturale sunt aceleași în majoritatea contextelor, indiferent de unde s-ar afla ele în lume.

Cum putem promova cultura românească pe scene internaționale?

Cultura românească are foarte multe de spus și atâta vreme cât este făcută cu cap, este făcută la un nivel profesionist, la un nivel foarte înalt, ea își va face loc singură. Nu cred că este nevoie neapărat de un anumit efort prioritar de promovarea culturii în sine. Dacă cultura are ceva de spus, dacă noi, ca români, avem ceva de spus pe scena culturală, loc se va găsi întotdeauna. Mărturisesc că nu sunt neapărat un susținător al acestor... să facem un festival de muzică românească în America... pentru că, de cele mai multe ori, asta atrage tot comunitățile românești. Locuiesc într-o țară străină de 15 ani și când se fac aceste lucruri izolate, numai cultură românească, de fapt publicul străin răspunde mult mai puțin decât în momentul în care cultura românească se integrează în circuitul tuturor celorlalte culturi. Sigur, te duci într-o sală de concert și se cântă muzică franceză, muzică germană și, sigur, trebuie să încercăm să facem loc și muzicii românești, dar asta o face muzica ea însăși, prin valoarea ei, prin felul în care este cântată. Trebuie cântat foarte bine, cultura trebuie făcută la un nivel foarte bun și, până la urmă, valoarea culturii contează mai mult decât un efort neapărat izolat de a promova în sine, pentru că, de obicei, rezultatele sunt mixte când se merge pe asemenea principiu.

Din experiența dumneavoastră, când există rezultate bune?

Atunci când noi, ca români, oameni de cultură și artiști, muzicieni, scriitori - n-are importanță, de fapt, domeniul cultural în care activăm - reușim să ne integrăm în circuitul internațional. De exemplu, când Angela Gheorghiu vine și cântă la Royal Opera House, aia este o carte a culturii românești; este o soprană de origine română care vine și cântă la Opera Regală din Londra. Sigur, cântă orice alt rol, nu neapărat un rol dintr-o operă românească. Sau atunci când se montează „Oedipe”, nu neapărat trebuie să fie un efort concentrat al ministerelor românești. Ci, dacă Opera Regală alege să monteze opera Oedipe, în momentul acela, cultura românească intră cumva în subconștientul publicului local. Când avem un violonist român care câștigă un concurs internațional în Australia, de exemplu, sau în Asia. În momentul acela, cultura românească își face loc, în momentul în care noi reușim să ne integrăm. Sigur, globalismul are și efecte negative, dar, pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că singura șansă, după părerea mea, este împreună. N-am crezut niciodată în izolaționism, într-o păstrare a culturii românești într-un ungher al ei, într-un colț al ei, ci dimpotrivă, ea trebuie împinsă către lume și trebuie integrată în dinamica internațională pentru că are relevanță.

Iată, de exemplu, la acest concert e o chestiune de mare onoare faptul că Rogalski și Olah stau pe același afiș lângă Beethoven. Asta înseamnă că și-au câștigat universalitatea, așa cum și-a câștigat-o și Beethoven și, prin simplul fapt că ambele culturi, atât germană, cât și românească, servesc aceleași valori muzicale, aceleași valori artistice și stau foarte bine una lângă cealaltă.