Dirijorul Frédéric Chaslin este invitat din nou să conducă un spectacol în actuala stagiune a Operei Naţionale Bucureşti. După ce a dirijat, în octombrie 2021, spectacole cu operele Nunta lui Figaro de Mozart şi Aida de Verdi, renumitul artist francez revine la Bucureşti pentru Faust de Gounod, o producţie în regia lui Alexandru Tocilescu, ce va putea fi urmărită în 20 noiembrie.

Domnule Chaslin, aţi dirijat deja de mai multe ori în România - aţi fost invitat, de exemplu, pe scena Sălii Radio, dar şi în Festivalul Enescu. Iar de curând aţi apărut şi în faţa publicului de la Opera Naţională din Bucureşti, cu ocazia a două spectacole. Au reprezentat ele începutul colaborării dvs. cu această instituţie ?

Da, la Operă am venit pentru prima dată. În Festivalul Enescu mai fusesem şi în 1985, pe când aveam douăzeci şi ceva de ani. Era debutul meu în România. Deci da, la Opera din Bucureşti vin prima dată. Iar la sfârşitul săptămânii acesteia dirijez şi Faust. Va fi a treia noastră colaborare într-o lună de zile, deci sunt foarte mulţumit să descopăr această orchestră care are un mare potenţial şi e foarte muzicală. De altfel, eu spun mereu că românii sunt, în general, mari muzicieni. De aceea îmi şi face mare plăcere să lucrez în România.

Cele două spectacole pe care le-aţi condus deja la Bucureşti au fost cu Nunta lui Figaro de Mozart şi cu Aida de Verdi. Ştiu că atât instrumentiştii, cât şi soliştii de la Opera bucureşteană erau foarte entuziasmaţi să cânte sub bagheta dvs. Care a fost perspectiva dvs. asupra acestor două colaborări?

A fost foarte entuziasmant deoarece am avut foarte puţin timp la dispoziţie; totuşi, am avut câteva repetiţii, ţinute, cumva, în mod excepţional, pentru că în mod normal această Operă funcţionează pe modelul unui teatru de repertoriu, în care se cântă în fiecare seară, ca la Viena, ca la Berlin sau la München, de exemplu. Dar pentru că eu abia atunci făceam cunoştinţă cu orchestra, mi s-a dat o repetiţie şi apoi o generală, deci am putut să lucrez puţin. Un lucru foarte important, deoarece am putut să văd foarte repede care sunt posibilităţile orchestrei, ale corului. Am avut puţin timp să lucrăm, dar nu prea mult, nu atât cât ar fi necesar pentru a atinge perfecţiunea, dar am ajuns să obţinem foarte mult datorită acestei conexiuni, aproape telepatice, care se poate stabili între dirijor şi orchestră. Iar legătura dintre noi a fost foarte bună. Au fost multe lucruri pe care le-am explicat prin cuvinte, dar şi foarte multe pe care le-am transmis instinctiv muzicienilor, mai ales în timpul spectacolelor. A fost interesant să observ că, deşi multe lucruri nu fuseseră explicate în timpul repetiţiilor, din lipsă de timp, ele s-au revelat în timpul spectacolului, în acest spaţiu al contactului de natură magică; iar legătura dintre noi a fost, într-adevăr, bună. Atunci când contactul care se stabileşte nu este bun, recurg la alte metode, pe care vă las să le ghiciţi...

Câte repetiţii aveţi acum la dispoziţie pentru spectacolul cu Faust?

Am făcut o citire a partiturii cu orchestra, care a durat patru ore, am vrut să trecem toată partitura. Nu am avut timp să facem tot, dar am repetat momentele esenţiale, iar acum o să avem o repetiţie generală. Dar sunt conştient că am parte de tratament preferenţial, pentru că în mod normal acesta este un spectacol din repertoriul deja existent, pentru care nu se mai repetă atât de mult.

Veţi cânta opera cu toate cele cinci acte ale sale sau aţi ales o versiunea scurtată? Va asculta publicul o grand-opera, cu balet, aşadar?

Da, vom cânta tot. Am cerut să se taie o mică scenă care mie mi se pare superficială, nu e necesară. Dar în rest cântăm tot, inclusiv baletul, mai ales că la Opera din Bucureşti suntem norocoşi să avem un corp de balet foarte bun. Când am dirijat Aida am constatat că dansatorii sunt realmente foarte buni, iar acum mă bucur să fac şi baletul din Faust, care are o muzică foarte frumoasă. E drept că uneori, în cazul anumitor opere, se pot tăia momentele de balet, dar aici ar fi păcat să facem asta, deoarece muzica este minunată! Vom avea, deci, o veritabilă grand-opera.

De-a lungul anilor aţi condus spectacole cu Faust în mai multe teatre importante de operă - între ele cele din Santa Fe şi Veneţia (La Fenice). Care sunt aşteptările dvs. în privinţa acestei producţii româneşti, semnate de regizorul Alexandru Tocilescu?

De fapt sunt chiar foarte curios, întrucât nu am văzut încă această montare. Va fi exact aceeaşi situaţie ca la spectacolele cu Nunta lui Figaro şi cu Aida - o să descopăr regia chiar în timpul spectacolului. Este destul de amuzant, deoarece atunci când am dirijat Aida aici, de exemplu, am petrecut mai mult timp cu ochii pe scenă, decât privind către orchestră. Dar pentru Faust o să facem repetiţia generală în condiţiile normale - cu decoruri, poate şi cu lumini, aşa că poate voi avea ocazia să văd mai mult în avans. De când sunt la Bucureşti, în ultima lună de zile, am avut parte doar de surprize, dar de suprize plăcute, aşa că sunt mulţumit.