Ediția a X-a a Festivalului Internațional „Serile de chitară” continuă, evenimentele din acest an fiind programate până în data de 17 noiembrie. Chitaristul Pablo Marquez, invitat al ultimelor ediții, ne oferă mai multe detalii despre festival, despre publicul român, dar și despre premiera Concertului op. 174 „Aluvión” pentru chitară, orchestră de coarde și doi percuționiști  de Dan Dediu.

În primul rând, să vorbim despre edițiile trecute ale Festivalului - cum vi le amintiți?

Cred că pentru mine, aceste oportunități au fost experiențe neprețuite - să cânt în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, iar relația cu publicul român a fost întotdeauna, pe parcursul celor două ediții la care am participat până acum, minunată. Reacția oamenilor la muzică și calitatea ascultării au fost impresionante. Sunt foarte fericit să mă întorc în România.

Cum ați descrie publicul român?

Foarte atenți, foarte concentrați în procesul de ascultare, ceea ce oferă satisfacție pentru interpret. De asemenea, am observat același lucru aseară, când am interpretat în premieră Concertul pentru chitară de Dan Dediu, la Sibiu. Publicul a fost foarte concentrat pe muzică, și era foarte liniștit. Poți simți calitatea liniștii, ceea ce e foarte impresionant, cred eu.

Ce ne puteți spune despre acest Concert, semnat de Dan Dediu?

Este o piesă extrem de imaginativă, cu caractere și texturi, o piesă reușită; cred că va intra în repertoriu, pentru că este foarte bine scrisă. Consider că nu am nimic de corectat la știma pentru chitară, este foarte bine scrisă, foarte idiomatică - poate o singură notă pe care i-am sugerat lui Dan Dediu să nu o cânt; dar restul este perfect cantabil și idiomatic pentru instrument, iar partitura orchestrală este minunată, desigur. Astfel, am fost foarte fericit să fiu inclus în această premieră și, evident, onorat, să îmi fie dedicată această lucrare.

În edițiile precedente, presupun că ați fost și parte a publicului - cum ați descrie experiența la festival din acest punct de vedere?

Când e vorba despre o comunitate de persoane ce împărtășesc o experiență muzicală, un concert, în direct, și toată lumea este în același soi de dispoziție concentrată, este întotdeauna o experiență puternică. Pentru mine, ca ascultător - câteodată în alte părți ale lumii ai parte de un public neliniștit, ceea ce e foarte deranjant pentru mine, deoarece vreau să mă concentrez pe muzică, fără să fiu deranjat de alți oameni. Nu acesta a fost cazul aici, acesta este motivul pentru care îmi place să revin.

Știu că aveți un curs de măiestrie planificat.

Eu nu plănuiesc nimic, rolul meu nu este acela de a îmi impune cunoștințele, ci de a reacționa în funcție de studenți. Când sunt în fața lor, reacționez la fel ca și când interpretez muzica pe scenă, în momentul concertului, reacționând la interpretarea celorlalți muzicieni. În același fel văd și predatul - fără un plan concret. Văd ce au de oferit și apoi răspund. Nu am un model de lecție, așa ceva nu există pentru mine.