Violonistul Remus Azoiței se va afla joi, 16 septembrie, de la ora 16.30, pe scena Ateneului Român, în postură solistică în compania Orchestrei de Cameră din Viena.

Domnule Remus Azoiței, fiecare concert pe care-l interpretați stârnește entuziasm, admirație și bucurie. Pentru ediția jubiliară a Festivalului Enescu pregătiți o pagină mozartiană, prefațată de vibranta Baladă a lui George Enescu. Sunt lucrări prezentate cu Orchestra de Cameră din Viena și dirijorul Vlad Vizireanu. Sigur, ne formăm ca muzicieni cu lucrările lui Mozart, însă doar la maturitate ajungem să-i înțelegem cu adevărat, în profunzime, subtilitățile și parcă tot n-ar fi de-ajuns.

Concertul nr.4 de Mozart este, efectiv, o capodoperă, este un Mozart timpuriu - deși cam totul este timpuriu la Mozart având în vedere că el a trăit foarte puțin - dar denotă o maturitate ieșită din comun. Leopold Mozart, tatăl lui Wolfgang, era foarte, foarte presant; în sensul că dorea ca Mozart să scrie cât mai mult pentru vioară și, mai ales, să continue să studieze la vioară. Mozart, desigur, era interesat de clavecin și de simfonii, dar respectul pentru tatăl său a primat. Sunt scrisori între cei doi în care Leopold îl încurajează să nu cumva să treacă o zi fără să atingă vioara, să studieze și să mai scrie concerte de vioară. Și Mozart se pare că i-a trimis o scrisoare, la un moment dat, în care i-a spus: "Uite, am creat al patrulea concert al meu, poftim! L-am și cântat, de altfel, și a avut un succes foarte frumos. Ești mulțumit?" Aceasta este istoria acestui concert în Re major. Este una din acele pagini mozartiene de care te lipești și nu mai scapi toată viața. Partea a doua, andante cantabile, este, efectiv, o muzică din ceruri. Cred că nu există compozitor care să exploateze mai bine posibilitățile lirice al viorii! Sunt așa de fericit că pot să-l interpretez!

Și noi suntem fericiți că putem să vă ascultăm! Ați avut în trecut colaborări cu Orchestra de Cameră din Viena?

Este prima mea colaborare cu acest ansamblu. Am auzit lucruri minunate despre ei și abia aștept, mai ales că sunt vienezi și acolo este patria lui Mozart; există o tradiție de stil, de felul în care ei tratează structura acestor lucrări clasice. Am mai colaborat cu Vlad - un dirijor vibrant, tânăr și foarte precis, foarte maleabil. Eu cred că va fi o combinație excepțională la Ateneu.

De multe ediții, faceți parte și din juriul Concursului "George Enescu"; nivelul e foarte ridicat. Ce poate detașa doi tineri violoniști foarte, foarte buni?

Știți cum e! Concursurile sunt concursuri până la urmă - iubite de puțini și urâte de foarte mulți...

Dar necesare!

... dar necesare pentru că, în primul rând, pentru candidați există un fel de scop în a-și dedica un an de zile pentru pregătirea unui asemenea concurs și, chiar dacă nu obțin rezultatele pe care și le-au dorit, au rămas cu un studiu și cu această idee de muncă zilnică și de disciplină. Nivelul tehnic este foarte ridicat, însă foarte puțini sunt artiști. Asta este o trăsătură a acestui gen de competiții; se merge pe o execuție cât mai ireproșabilă, însă, din 80 de candidați, nu știu dacă doi sau trei prezintă trăsături cu adevărat artistice... în opinia mea. Desigur, noi suntem cu legea-n mână și votăm execuția acestor lucrări. Când cineva apare și cu un talent senzațional și îmbracă toată această execuție în talent minunat, atunci desigur că ne-a cucerit și îi dăm premiul.

Am văzut că în perioada semifinalei și finalei din Concursul Internațional "George Enescu" ați oferit și cursuri de măiestrie în București. Despre ce e vorba?

Este un proiect al meu, personal. În noiembrie eram în Germania, într-un turneu, și începuse nenorocirea asta cu covidul, și la Liceul Enescu au descoperit câteva cazuri și au închis liceul luni bune. Și doamna Cristina Sebastian, directoarea liceului, se plângea pe facebook că îi pare așa de rău de copiii aceștia închiși în casă, care nu mai pot să socializeze, să studieze cum trebuie. Și-atunci, nu știu, m-am identificat cu acești tineri, cu tragedia lor, și m-am oferit să dau lecții gratuite online celor mai talentați violoniști din liceu. Și, practic, am început un program de mentorat care a durat șase luni, până s-a deschis liceul și după aceea. Culmea este că foarte mulți artiști din diaspora au rezonat și s-au oferit și ei și s-a pornit, așa, un val senzațional în care mari artiști români stabiliți în afară și care au trecut prin Liceul Enescu, cumva, s-au întors cu sufletul și, prin lecții online, au oferit din știința lor și din experiența lor și s-a creat o punte minunată între generații. Copiii au fost efectiv extaziați și au învățat foarte multe. Am rămas blocat în această idee minunată și-mi pare foarte bine pentru că simt nevoia să dau ceva înapoi țării din care am plecat și aceasta este metoda pe care am ales-o. Mi se pare foarte bună și copiii sunt încântați de acest lucru.

După Festivalul Enescu, ce cuprinde agenda dumneavoastră?

Mă întorc la Londra și încep școala, încep orele la Academia Regală de Muzică unde sunt profesor de vioară. O să dau câteva lecții acolo înainte să plec iarăși, pentru că, în 9 octombrie, am la Bruxelles un concert minunat cu Orchestra de Cameră din Bruxelles la Conservatorul Regal, cu Anotimpurile de Vivaldi, Balada de Ciprian Porumbescu și Lăutarul de Enescu. Iar după aceea, o să se redeschidă în Anglia; vor urma niște recitaluri - sper să se țină! - în Scoția. În ianuarie voi fi iarăși la București, la Sala Radio, cu Orchestra Națională cu Concertul de Ceaikovski. Și, încet, încet, sper să se reînnoade firul!

(Credit foto: Ilie Bumbac)