În 1 și 2 septembrie, de la ora 16.30, la Ateneul Român, în cadrul Seriei "Concerte și recitaluri", Joshua Weilerstein se va afla la conducerea Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cu aceste concerte, dirijorul american își încheie mandatul de Director Artistic al apreciatului ansamblul.

Joshua Weilerstein, veniți pentru a treia oară la București și pentru a doua oară în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Cum au fost cele două vizite la București? Ce v-a plăcut cel mai mult?

Îmi place să revin la București. Când am venit prima dată nu am avut timp să vizitez, să descopăr mai multe locuri. A doua oară însă, am revenit, exact ca și acum, în calitate de director al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Am vizitat mai multe locuri din România și din București care mi s-au părut, cu adevărat, extraordinare. A fost fantastic.... îmi place să fiu din nou acolo.

În programul concertului din 1 septembrie, de la București avem Beethoven și Enescu. Cum ați descrie acest program?

În esență lucrările lui Enescu sunt cunoscute de publicul din România... Știu că Octetul este scris de un tânăr în vârstă de 19 ani și este un lucru absolut extraordinar pentru că a putut să creeze o astfel de piesă. Pe de-o parte, este tinerețea lui, pe de altă parte, perioada în care a fost scrisă, anul 1900. Enescu a fost înaintea timpului său. Și Beethoven a fost, întotdeauna, înaintea timpului său... Beethoven a fost întotdeauna un revoluționar, împingând lucrurile înainte. Și Concertul op.61 pentru vioară, chiar dacă este o piesă standard pentru muzicieni, a fost surprinzătoare pentru publicul din timpul acela, așa că, da, cred că cele două lucrări merg foarte bine împreună.

Octetul de Enescu este o lucrare camerală. La București o veți cânta într-un aranjament pentru orchestră de cameră. Ce ne puteți spune despre acest aranjament?

Ceea ce mi se pare interesant este că însuși Enescu a fost entuziasmat atunci când a fost întrebat de un prieten: ce crede despre faptul că această lucrare ar putea fi cântată de un ansamblu de instrumente de coarde? Enescu a răspuns că așa și trebuia să fie... În 1950, când partitura a fost retipărită, Enescu a adăugat o nouă prefață în care a aprobat această opțiune cu condiția ca anumite pasaje să fie încredințate soliștilor. Așa că vom auzi pasaje solistice, de vioară, violă, dar și pasaje în care este prezentă toată orchestra. Pasajele de tutti se combină firesc cu cele solistice. Cred că respectă întru totul dorința compozitorului.

Solistul acestui concert va fi Christian Tetzlaff, unul dintre cei mai importanți violoniști din generația sa. Ați mai colaborat cu el?

Da, am mai colaborat! Este unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai lumii. Este un artist creativ, sensibil, se gândește numai la muzică, tot timpul are idei noi, este preocupat de conținutul lucrărilor pe care le cântă, să găsească răspunsuri, să găsească lucruri inedite, să ajungă la esența pe care compozitorul a dorit să o exprime... deci este unul dintre eroii mei muzicali.

Programul din 2 septembrie este unul foarte interesant - o combinație de muzică clasică, romantică și contemporană. Cum ați descrie acest program: Mozart, Schumann, Haydn și George Benjamin?

Mozart și Haydn sunt conectați pentru că au scris amândoi pentru publicul francez. Mozart a călătorit la Paris și, practic, a scris Simfonia nr. 31 foarte repede, special pentru publicul francez. Există și o istorioară nostimă despre lucrarea lui Haydn. Se spune că Haydn a fost angajat să scrie Simfonia nr.82 pentru publicul francez și a decis să o scrie într-un stil franțuzesc, cu multă energie, o muzică strălucitoare, captivantă. Urmează lucrările de Schumann și Benjamin care sunt foarte diferite. Concertul op.54 de Schumann este evident mult mai liric decât toate celelalte lucrări din program, dar este una dintre piesele lui irezistibile. Iar piesa lui Benjamin, motivul pentru care o facem este aranjamentul după Canon și Fugă de Bach. Benjamin, fără să schimbe o notă din partitură, transformă cu totul modul în care sună muzica lui Bach, sonoritățile sunt total schimbate. Vreau să fiu clar, nu a schimbat nicio notă, totul a rămas conform cu originalul.

De această dată veți colabora cu pianistul Christian Budu, un muzician de origine română. Ce credeți despre acest tânăr pianist?

Nu ne-am întâlnit până acum, dar știu că a luat parte la Boston la o serie de cursuri predate de mama mea, care mi-a spus că a fost o mare plăcere să lucreze împreună cu el. Așa că aștept cu nerăbdare să ne întâlnim și să lucrăm împreună.

De fapt, sunteți foarte implicat în proiectele muzicale educaționale pe care le susțineți și le promovați. De ce sunt atât de importante pentru dumneavoastră?

Cred că muzica este pentru toată lumea și, din păcate, în școlile din Statele Unite ale Americii educația muzicală a dispărut cu totul. Cred că acest lucru depinde de fiecare centru educațional, universitar să facă tot ce poate pentru a aduce muzica mai aproape de cei ce o doresc și vor să o asculte. Și... cred că misiunea oricărui muzician este să îi determine pe oameni să descopere muzica.

În prezent sunteți directorul artistic al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cum ați defini acest ansamblu?

Cântă incredibil de frumos, cântă cu dramatism și în caracter. Pot, cu adevărat, sa facă orice. Este o onoare și o plăcere să le fiu director artistic.

Care este cel mai important lucru pe care l-ați realizat ca director artistic?

Cred că acest program este un exemplu pentru ceea ce am încercat să fac cu orchestra ca să extind repertoriul. Cântăm muzică scrisă acum 500 de ani și am încercat să aduc muzica contemporană publicului din Lausanne, cum e piesa de Benjamin. Am încercat să cântăm piese auzite mai rar, cum este și Octetul de Enescu. De asemenea, am încercat constant să oferim audienței lucruri noi de ascultat, noi partituri descoperite. Toate acestea sunt lucruri de care pot să fiu mândru.

În această toamnă se încheie contractul cu Orchestra de Cameră din Lausanne.

Acesta este ultimul concert cu orchestra, după care contractul meu se termină.

În ultima perioadă, lumea a trecut și încă mai trece printr-un moment dificil. Cum a schimbat pandemia viața muzicală și cum credeți că va arăta în viitor?

Pandemia a fost lucrul cel mai rău care s-a întâmplat în ultima vreme. Au murit milioane de oameni, mulți au fost afectați și emoțional și fizic și cred că fiecare, mai mult sau mai puțin, emoțional. Pentru mine, a fost o perioadă în care am petrecut 6 luni acasă, de asemenea și cariera mea a luat o pauză în această perioadă... Ceea ce mi-a dat putere a fost că am privit în viitor, la următoarele concerte, la următoarele călătorii în scop concertistic, la următoarele proiecte pentru care a trebuit să pregătesc lucrări noi. În același timp, cred că muzica nu trebuie să stea în loc, trebuie să continue, lumea trebuite să asculte muzică și cred că e extraordinar când o orchestră trebuie să călătorească pentru a cânta într-un festival așa cum este Festivalul Enescu, pentru a construi conexiuni, pentru a transmite emoții, pentru a educa generații prin muzică... Cred că este important pentru o orchestră să facă toate aceste lucruri, cu atât mai mult când avem o astfel de situație care ține de pandemie.