Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu percuționistul Bogdan Băcanu

Publicat: marți, 3 August 2021 , ora 10.56
La Ateneul Român are loc un concert al Cvartetului Wave, susținut ca parte a Festivalului Vară Magică. Miercuri, 4 august, începând cu ora 19:30 vor evolua membrii ansamblului condus de Bogdan Băcanu, percuționistul și profesorul de la care aflăm mai multe despre evenimentul de mâine, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu:


Pentru început, vreau să vorbim despre Wave Quartet.

S-a format acum 12 ani, cu mine și trei foști studenți de-ai mei. Am fost întrebat într-un festival dacă aș avea posibilitatea să cânt un concert de clavecin de Bach, concert pentru două clavecine și orchestră și bineînțeles că este imposibil. Și-atunci am avut această idee, să înființez un cvartet unde practic se pot cânta aceste concerte fără nici un fel de pierdere. În situația asta, am trei oameni în plus, nu se pierde absolut nimic. La început, a fost numai pentru acest proiect, iar debutul a fost în Germania, la Konzerthaus Berlin, exact cu acest program. După, am rămas împreună și am început să aranjăm mai mult să cântăm împreună și a funcționat foarte bine și publicul a acceptat, a îmbrățișat noua variantă. Și... între timp... cântăm de 12 ani. Acum trei ani, Vladi Petrov, unul dintre cei cu care am înființat cvartetul s-a oprit; deci, între timp, am un nou student al meu, Nico Gerstmayer, care este și cel mai tânăr. Dar, cvartetul funcționează în continuare.


Ce ne puteți spune despre programul serii?

Am fost rugat să am un program cât se poate de divers, să acopăr cât mai mult. Am luat, de exemplu, o lucrare de Bizet-Șcedrin, Carmen, pe care am rearanjat-o pentru 4 marimbe și percuție la început - a fost înregistrată pentru Sonny Clasical. Între timp, o nouă versiune pentru doar 4 marimbe fără percuție. Apoi, avem o lucrare de Avner Dorman - un compozitor israelian fantastic, care a scris acum mulți ani un concert dublu pentru percuție, doi percuționiști și orchestră. După ce am avât de câteva ori cu el festivaluri, a vrut să facă ceva pentru cvartet și... ideea principală a fost în final ca de ce nu să rearanjeze acest concert, să-l rescrie pentru cvartet. Concertul se numește Spices, Toxins and Perfumes. El l-a rearanjat pentru 4 percuționști și orchestră și din acest concert vom cânta prima parte, care este practic detașată de concert, o versiune nouă pentru doar 4 percuționiști - de fapt 3 marimbe și un percuționist - cu un nume complet nou: Udakrep Akubrad.

Ca să avem și un contrast, avem de exemplu piese scurte de Suzanne Vega - Gipsy, deci practic pop; la fel cum avem și Astor Piazzolla - un concert nou, descoperit de noi acum doi ani, foarte, foarte rar cântat, un concert pentru bandoneon, pian și orchestră; se numește Aconcagua. Noi am primit permisul să aranjăm acest concert pentru 4 marimbe și orchestră, iar premiera a fost cu Tonkünstler Orchestra Viena acum trei ani. La fel ca și pentru Toxins, avem două versiuni - o versiune cu orchestră și o versiune pentru cvartet solo.


Cum ați descoperit Aconcagua?

Fiecare are rolul lui în ansamblu. Când e vorba de mjuzică veche, de exemplu, mă ocup eu. Eu caut lucrări, eu le aranjez. Când e vorba de aranjamente gen Șcedrin-Carmen, o avem pe Emiko. Când este vorba de Piazzolla, care iarăși este o mare pasiune a mea, este treaba mea. Având în vedere că Piazzolla este o foarte mare pasiune pentru mine, am ascultat extrem de multe înregistrări, mai ales înregistrări originale cu Piazzolla, unde el cântă. Și, într-o înregistrare extrem de veche, chiar mono, am auzit acest concert și am fost impresionat. Am căutat notele, a fost foarte dificil de găsit, am luat legătura cu familia și, în final, am reușit să primim notele și a trebuit să rearanjăm complet totul. Practic, am preluat partea de bandoneon, partea de pian și partea de harpă din orchestră și le-am rearanjat pe 4 marimbe.


Nu este primul recital pe care-l susțineți în Festivalul "Vară Magică".

Este organizat foarte diferit de un festival standard. Pe de-o parte, domnul Ioniță îmi dă mână liberă, dar, pe de altă parte, îmi spune printre rânduri cam ce ar vrea să audă. Deci, am, pe de-o parte, libertate, iar pe de altă parte, am și o linie. Bineînțeles că pentru mine e extrem de ușor atunci să am un repertoriu care să-mi placă mie teribil, unde să nu fie ceva impus, unde mă pot adapta și la sala de concert. Marimba este un instrument foarte pretențios, deci există multe săli de concert care, de exemplu, nu suportă muzică barocă. Am nevoie de o anumită acustică pentru un anumit repertoriu și domnul Ioniță îmi dă această libertate și sunt foarte fericit pentru acest lucru.