Despre semnificaţia acestei zile aflăm din interviul acordat de muzicianul Jordi Savall, în data de 29 aprilie 2021, jurnalistei Carmina Malagarriga de la Radio Catalunya:

Vorbim acum despre Ziua mondială a UNESCO pentru diversitate culturală, dialog şi dezvoltare. În calitate de ambasador al dialogului intercultural, pentru ce aţi susţinut în timpul concertului dumneavoastră acel discurs despre egalitatea culturală? Aţi dorit să contribuiţi cu ceva în plus?

De când am început să fac muzică, am împărtășit-o cu mulți interpreți din Arabia, Israel, Turcia... Așa că am învățat, pe când făceam muzică medievală, că nu o puteam interpreta bine fără să o fi asimilat pe cea orientală. Pentru că această muzică orientală încă se mai interpretează într-o manieră similară cu cea care se practica în Evul Mediu. Deci, aceasta a fost singura posibilitate pe care am avut-o pentru a putea înțelege cum se făcea muzica în Evul Mediu. Și astfel mi-am dat seama că, în ciuda cunoștințelor mele, cu toată virtuozitatea mea de interpret la viola da gamba, nu eram mai bun decât un interpret la lăută din Maroc sau altul din Turcia la kanoun. Amândoi ştiau la fel de multe şi interpretau la fel de bine, ca și mine la viola da gamba. Așa că eram pe aceeași poziție cu ei. Nu-mi puteam spune "le sunt superior pentru că fac muzică europeană". Nu! Aveam parte de aceleași condiții și asta mi-a permis să înțeleg că singurul mod în care puteam realiza cu adevărat o armonie între culturile noastre care sunt atât de îndepărtate era să accept că trebuie să respectăm și acest alt mod de a fi, acest alt mod de a simți sau de a crede. Și asta pentru mine este condiția necesară pentru a integra alte culturi în cultura noastră.

De multe ori mergem într-un loc și auzim discursul "trebuie să fim toleranți cu toți acești imigranți". Desigur, a spune asta este mai bine decât a spune "nu vrem". Dar, dacă suntem toleranți, asta înseamnă că ne considerăm superiori. Suntem superiori, dar încă tolerăm ca alții să facă lucruri care nu ne plac. Deci, toleranța nu este suficientă. Trebuie să existe o acceptare reală a frumuseții altor culturi, a posibilității că putem crede într-un alt mod. Singura problemă pe care o avem în acest context de dialog sunt persoanele radicale. Fie că ești din Europa sau din alte regiuni, atâta timp cât consideri că doar credinţa ta este cea dreaptă și singura posibilitate de a fi mântuit, devii fanatic și nu există loc pentru dialog. Este ceva ce ştim că s-a întâmplat în Spania de-a lungul Renașterii. Dacă nu erai creștin catolic, nu puteai fi mântuit și trebuia să fii expulzat, astfel că dacă erai arab sau evreu, nu puteai rămâne în Spania. S-a derulat o campanie de expulzare, iar cei care trăiseră în Spania timp de șapte secole au fost evacuaţi fără milă pentru viața lor, au fost scoşi din casele lor. Trebuiau să plece fără nimic.

În 1492, evreii au fost avertizați că trebuie să plece cu trei luni în avans. Aceiași evrei bancheri care îi ajutaseră pe monarhii catolici să lupte împotriva arabilor. Iar când bancherii evrei au ajuns în fața Regelui și i-au spus "Dar cum ne puteţi face asta?", a ieșit în faţă Cardinalul, având punga cu aur pe care a scos-o în fața Reginei Isabela, spunând: "Vrei să-l vinzi din nou pe Iisus?" Dar, în ciuda faptului că argumentul a fost foarte puternic, Regele și Regina Spaniei au semnat ordinul de expulzare. Este o poveste incredibilă. Şi asta a fost acţiunea bisericii catolice. Au fost expulzate familiile care locuiau în Spania și care nu aveau alt păcat decât acela de a avea o altă credinţă.

Există încă demnitatea culturală, aceea de a considera cultura noastră ca fiind egală cu cea a altora… Pentru că există și mulți oameni care cred că cultura lor nu valorează nimic...

Cred că acest lucru este legat de ceva foarte important. Cu cât o cultură sau o persoană este lipsită de cunoaştere, cu atât este mai ușor să se îndrepte spre fanatism. Întotdeauna spun că neştiinţa este, poate, cel mai rău dușman al omului. În afară de ură. Pentru că neştiinţa ne transformă în sclavi ai atrocităților, din momentul în care nu cunoaştem adevărul. Suntem prizonierii oricărui discurs trunchiat, manipulat... Acesta este motivul pentru care, timp de secole, a fost interzis, chiar și în Biserica Catolică, să poți citi Biblia. Pentru că am preferat să avem oameni inculţi, care nu puteau pune întrebări deranjante. Și aceasta este marea forță a Protestantismului, care a permis tuturor să aibă acces la Biblie, să poată pune întrebări. Acest lucru evidențiază faptul că cei care deţin puterea sunt întotdeauna interesaţi să păstreze secrete cunoștințele, astfel încât nu toată lumea să deţină toate cunoștințele, întrucât acest fapt conferă putere. A cunoaște înseamnă a avea putere. A fi neştiutor înseamnă că poţi deveni cu uşurinţă adeptul teoriilor false, al fanatismului, fie el religios sau de altă natură.