La Editura Casa Radio a apărut un nou disc cu înregistrări live ale Orchestrei Naţionale Radio, realizate sub conducerea dirijorilor Horia Andreescu şi Cristian Măcelaru. Albumul cuprinde Simfoniile a V-a şi a VII-a de Ludwig van Beethoven, imprimate în anii 2008 şi, respectiv, 2015.

Maestre Horia Andreescu, Editura Casa Radio a lansat un nou disc cu o înregistrare a dumneavoastră la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, un album cu muzică simfonică de Beethoven, în acest an în care întreaga lume îl celebrează pe marele compozitor clasic la 250 de ani de la naștere. Cum vă raportați dumneavoastră la personalitatea și la muzica lui Beethoven?

Este, poate, compozitorul preferat, deși sunt și alți compozitori pe care-i prefer - Brahms, Wagner, Mozart, Haydn. Beethoven rămâne totuși un reper pentru orice muzician, un reper greu de atins în sensul că Beethoven are articulațiile lui specifice, are întinderile lui specifice, are particularitățile lui semantice sau de structurare a muzicii, pe care trebuie să ne străduim noi, muzicienii, să le înțelegem și să le redăm.

Colegii de la Casa Radio mi-au făcut o surpriză, foarte plăcută de altminteri, anunțându-mă că lansează acest compact disc cu Simfonia a V-a, pe care au scos-o din Fonoteca de aur. Eu știu că am mai dirijat Simfonia a V-a la primul Festival RadiRo, la Sala Radio și într-o zi am să vin să ascult cele două versiuni să văd în ce măsură a existat o deosebire între această înregistrare de concert și acea înregistrare din festival. Ceea ce m-a bucurat foarte mult este faptul că, dincolo de micile imperfecțiuni ale unei interpretări live, pe tot parcursul simfoniei, colegii muzicieni din orchestră au cântat motivat, au dialogat, au cântat cu înțelegere. Întotdeauna există momentul în care dorești din nou să atingi și alte puncte, nuanțe, ușoare schimbări de sens care particularizează interpretările unei simfonii de la o interpretare la alta, de la un dirijor la altul. Așadar, mulțumesc Radioului și foștilor colegi de la Casa Radio și sper să ne mai întâlnim pe coordonatele înregistrărilor.

Simfonia a V-a este probabil una dintre cele mai analizate și cântate creații beethoveniene. Cum ați caracteriza dumneavoastră această simfonie?

Este simfonia poate cea mai cântată. Și a IX-a este printre cele mai cântate, dar acolo lucrurile sunt mai complicate în sensul organizării. Fiecare simfonie a lui Beethoven este altcumva. Eu sunt atras cel mai mult de Simfonia a III-a. Simfonia a III-a este prima simfonie în care Beethoven are un curaj enorm, schimbă enorm, începând cu cele două acorduri cu care începe simfonia... acele două acorduri, acele două măsuri... acolo concentrează el introducerile de la primele două simfonii sau de la simfoniile înaintașilor lui - Mozart, Haydn. Aduce o mulțime de elemente noi, are o îndrăzneală în această simfonie a III-a pe care nu o va mai atinge în alte simfonii, ceea ce nu înseamnă că fiecare simfonie - cu mare măiestrie, cu un specific ce o deosebește de precedentele simfonii - aduce la rândul ei, pe lângă specificul beethovenian, și un alt climat, o altă stare generală, aduce și alte probleme pe care interpretul, dirijorul trebuie să le înțeleagă, să le depășească, să reușească împreună cu colegii din orchestră să realizeze complexul numit o simfonie beethoveniană.

A existat o integrală a simfoniilor de Beethoven dirijată de dumneavoastră la Sala Radio?

Nu a existat... sau poate a existat. Dar intenția mea era de a înregistra simfoniile beethoveniene. Mai complicat ar fi fost cu Simfonia a IX-a, dar n-am ajuns acolo. Există o versiune de care nu-mi este jenă să o numesc ca fiind o înregistrare în mare parte reușită - Simfonia a VII-a - o înregistrare specială. Mai există și cu Simfonia I, dar acolo ar trebui reluată. Restul simfoniilor nu am reușit să le înregistrez așa cum aș fi dorit și cum ar fi meritat să aibă Radioul deja la ora aceasta, așa cum am reușit cu vreo 30 de ani înainte integrala Enescu. Ar fi fost o carte de vizită pe care meritam să o avem împreună, orchestra și cu mine.