Pianistul George Natsis despre concertul din seria Alone together propusă în 25 iunie la Sala Radio. Concertul, cu titlul Sweet memories, poate fi ascultat în direct la Radio România Muzical de la ora 19.00.

Cu dor de viață dar și de scenă, cu emoția revenirii în Sala Radio și cu bucuria actului artistic ce urma să se producă, domnule George Natsis, în urmă cu trei săptămâni anunțați proiectul Alone Together Jazz Series - o ministagiune de cinci concerte pe care membri ai Big Band-ului Radio o susțin săptămânal în fiecare joi. Cinci concerte cu teme, cu stiluri de de jazz și formule instrumentale diferite. Care este tema concertului acestei săptămâni?

Dacă aș spune titlul, Sweet Memories, poate v-ați putea gândi la multe lucruri, amintiri plăcute, amintiri dragi... Ideea este că această temă conține titluri 100% românești. Cu alte cuvinte, ne-am propus ca în acest concert să dedicăm radioascultătorilor câteva din compozițiile noastre, ale membrilor orchestrei. De aceea, concertul va fi unul destul de diferit ca stil, pentru că fiecare piesă poartă cu sine amprenta compozitorului respectiv. Deci, nu va fi o temă a unui singur compozitor, ci vor fi mai multe piese, mai multe stiluri. Sigur că vom încerca să definim un concert unitar, însă, în același timp, cred că va fi un concert pe toate gusturile.

O unitate prin diversitate într-o formulă instrumentală amplă, cea mai amplă de până acum.

Nu știu dacă va fi posibil să avem toată formula pe scenă simultan, încercăm să facem un amplasament care să respecte nu doar recomandările, ci regulile impuse în situația actuală, însă sigur este într-adevăr cel mai mare număr de instrumentiști prezenți la aceste cinci concerte din seria Alone Together.

Domnule Natsis, în interviul care a precedat această mini-stagiune de concerte, împărtășeați cu noi tristețea provocată de lipsa publicului din sala de concert și, din acest punct de vedere, latura necunoscută a acestui gen de performing. Ce ne puteți spune acum, după trei concerte deja derulate în care publicul v-a ascultat de acasă?

Publicul ne-a ascultat, publicul a reacționat și - poate e greu de înțeles, dar și mai greu de explicat - am simțit căldura publicului ca și cum ar fi fost acolo. Ne-am uitat foarte rar în sală, deși avem obiceiul să ne mai uităm prin sală, să vedem reacțiile celor prezenți, însă ne-am concentrat mai mult pe ceea ce aveam de făcut, atmosfera pe care să o creăm; de aceea, și amplasamentul pe care l-am utilizat a fost unul diferit față de amplasamentele de scenă atunci când avem spectatori. Ne-am așezat în cerc, astfel încât să ne vedem foarte bine unul pe altul, chiar dacă stăteam la o oarecare distanță, să ne auzim foarte bine unul pe altul și să comunicăm. Astfel, am încercat să transmitem pe calea undelor o stare cât mai bună, cât mai puternică, o emoție cât mai puternică, astfel încât spectatorii să se poată bucura de aceste concerte, repet, ca și cum ar fi fost acolo.