Muzicianul va urca pe scena Sălii Radio în seria Concertelor roz, ca parte a unui cvartet format din membri ai Orchestrei de Cameră Radio. 

Pentru început, aș vrea să ne vorbiți despre acest ansamblu. Cum s-a format el?

Acest ansamblu este rezultatul perioadei pe care o traversăm, din păcate, în ce ține de limitarea accesului și a publicului în săli, și a numărului de persoane care pot fi pe scenă... Deci, practic, nu este un ansamblu format în mod neapărat voluntar; a fost un ansamblu format din nevoia de a fi un număr cât mai mic de oameni pe scenă, care să se bucure pe de-o parte de muzică, dar să-i bucure și pe ceilalți. Pe de altă parte, și-n același timp, continuăm munca și momentul la care a ajuns Orchestra de Cameră Radio momentan.

Trebuie să mărturisesc că Orchestra de Cameră Radio, ansamblul din care facem toți parte, este la un maxim al său - din câte știu eu, din momentul angajării mele, din 2007 - și spun asta pentru că a fost întinerită într-un fel minunat. Mai ales în ultimii doi ani, nivelul la care s-a ajuns este unul de excepție. Și iată că am ajuns să fiu mândru de orchestra din care fac parte și, bineînțeles, din orchestra care m-a și maturizat, pentru că de pe băncile facultății am ajuns direct în această orchestră care, ulterior, m-a format și ne-a format ca să fim ceea ce suntem astăzi.

Tiberiu este un violonist extraordinar care a avut numeroase premii luate cu cvartetul în care el activa înaintea angajării sale la Orchestra de Cameră Radio. Prin prisma experiențelor pe care le-a avut și prin prisma personalității sale, este un partener redutabil de muzică de cameră, de la care orice instrumentist ar avea foarte multe de învățat.

Pe e altă parte, Andrei Stanciu și Ema Rotomeza sunt doi produși și ai școlii românești de muzică, dar și Școlii Menuhin din Elveția - ambii au studiat acolo - și avem marea bucurie să fie dintre acei muzicieni care s-au întors în țară și nu au preferat să rămână în străinătate. Și noi ca și colegi, dar și România ca țară poate beneficia și beneficiază de experiența pe care ei au acumulat-o studiind cu profesori extraordinari.

Și iată că toate lucrurile astea se îmbină într-un chip foarte fericit, în cadrul Orchestrei de Cameră Radio, lucru care nu face decât să mă bucure într-un mod extraordinar.

Concertele ROZ ce au loc în zilele de miercuri sunt dedicate lui Ludwig van Beethoven. În creația sa, cvartetele ocupă un loc important. Cum ați ales programul din data de 17 iunie?

În primul rând, cele două cvartete reprezintă prin numărul opusului o parte din cea mai frumoasă bucată a creației lui Beethoven, accesibilă și muzicienilor și publicului. Spre deosebire de celelalte cvartete - de exemplu, Razumovski - care sunt deosebit de frumoase, dar care ridică niște probleme pe de-o parte și muzicienilor, dar pe de altă parte și ascultătorului fiind mai pretențioase, am hotărât să ne bucurăm și noi și publicul pe cât se poate cât mai mult de muzica pe care încercăm să o oferim.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră și pentru colegii de scenă un concert fără public?

Cred că urmează să aflăm. N-aș putea să spun cu exactitate. În schimb, după cum știm, în mintea muzicianului se întâmplă foarte multe lucruri în momentul actului creator, astfel, chiar în timpul actului de creație s-ar putea să nu fim atât de afectați, cât mai degrabă spre finalul actului de creație, când muzicianul conștientizează prezența publicului... mă refer la aplauze și la relaționarea cu publicul. Dar, în acest caz, probabil că se va simți din plin lipsa publicului și, până la urmă, schimbul energetic care se întâmplă între cel aflat pe scenă și cei din public. E o relație care deocamdată și în această situație trebuie doar închipuită.