Domnule Dan Dediu, ne confruntăm cu toții cu o situație dificilă și neașteptată. Cum folosiți dumneavoastră acest timp? Mă gândesc că dumneavoastră aveți, de obicei, nevoie de timp pentru interiorizare, pentru a compune. Dar, referitor la această perioadă, cum o petreceți?

Nu este o perioadă comodă, deși pare că ar fi și stăm acasă. În interiorul nostru suntem răvășiți, fie de știri, fie de situația "de pe front", ca să zic așa și, sigur, este foarte greu să-ți găsești liniștea, dar am încercat să găsesc această liniște. Nu știu dacă am reușit, dar sigur că este într-un fel un timp în care putem să argumentăm ceea ce cunoaștem, ceea ce facem, să aprofundăm în același timp, dar este și un timp al găsirii echilibrului în fiecare din noi, pentru că trăim într-un context dezechilibrat și a-ți găsi echilibrul aș zice eu, este o întreprindere interioară foarte grea. Dacă ar fi să mă dau de exemplu, sigur că lucrez, dar nu pot să lucrez tot timpul. La un moment dat, firul se întrerupe. Mă mai uit la știri, dar după aceea două-trei ore sunt scos din "circulație". M-am concentrat să scriu un cvartet de coarde, al 7-lea și sunt în mijlocul scrierii acestei lucrări. Am mai încercat să mai scot niște ştime pentru altă lucrare, să mă mai gândesc la câteva proiecte, sigur, am mai pus mâna și pe câte o carte, chiar pe mai multe, am mai terminat câteva cărți restante. Eu citesc mai multe cărți în paralel și atunci am avut timp să ordonez gândirea și să reușesc să le termin, să le fișez și să-mi fac și un program pe viitor ce-aș mai putea citi și ce mă interesează. Lucrurile acestea le coroborez cu cursurile pe care le am la Universitatea Națională de Muzică și care-mi iau mult mai mult timp acum decât înainte, pentru că le scriu, le înregistrez, le trimit apoi online, corectez răspunsurile, temele pe care le dau studenților și atunci sigur că este până la urmă incitant și ne obligă să ne autodepășim, într-un fel.

Să înțeleg că de fapt nu ați spune că aveți mai mult timp, ci că doar că faceți activitățile pe care le-ați fi făcut de obicei, unele într-o altă formă. 

Într-un fel e paradoxal, pentru că deși pare că avem mai mult timp, mie mi se pare că timpul fuge foarte repede în acest context. Mă aşez la calculator dimineață și dintr-o dată mă trezesc că s-a înserat și deși facem foarte multe, nu știu, pare că timpul trece ba foarte încet, ba foarte repede. Deci, sentimentul timpului în aceste vremuri... cred că ar trebui scris un articol sau un studiu, un eseu, despre cum trece timpul în acest context. E foarte diferit, cred că pentru fiecare individ curge într-un alt fel decât a curs până acum, pentru că ne-am schimbat obiceiurile, ne-am schimbat programul de lucru, împărțirea propriu-zisă a celor 24 de ore și atunci... este un fenomen, aș spune eu, chiar extrem pentru foarte mulți dintre noi și pentru firava ființă umană. Vedem, de altfel, cât de firavi suntem, ne dăm seama acum și luăm cumva la cunoștință faptul că, până și ieșitul afară avea rostul lui și ethosul lui. Acum, conștientizăm faptul că a ieși afară pare a fi o aventură. E deja o altă paradigmă de comportament și lucrul acesta nu se poate să nu te influențeze și psihic.

Așa este... și nu pot să închei și să vă mulțumesc, fără a vă întreba, pentru că ați vorbit despre lecturi, din selecția dumneavoastră din această perioadă și nu numai, ne-ați putea face câteva recomandări?

Sigur că da. În ultima vreme am citit mai multă beletristică și sunt fascinat de lumea lui Orhan Pamuk, de pildă, pe care l-am descoperit și îmi place foarte mult Eric-Emmanuel Schmitt, care, deși în cu totul alt registru decât Pamuk sau Rushdie sau alți mari corifei ai scrisului, ai romanelor - Murakami, nu? -, are o prospețime deosebită și într-un fel, intră în consonanță cu vremurile pe care le trăim.