În direct, chiar acum, cu noi, de la Londra, piniastul Florian Mitrea. Bine te-am găsit Florian.

Bună seara și mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Cum se simte apropierea Crăciunului la Londra?

Foarte furtunos, am avut o vreme oribilă astăzi, e foarte mult vânt, dar în suflete e căldură, ca de obicei și muzica ne ajută să trecem peste toate intemperiile, fie ele de vreme sau de altă natură.

Să înțeleg că tu revii în România pentru că începe a treia ediție a programului intitulat Hoinar. Te rog să ne oferi tu toate amănuntele.

Sigur că da. De-abia aștept. Începe festivalul sâmbătă. De fapt, Hoinar a început ca un program educațional pentru tineri pianiști. Suntem deja la a III-a ediție și avem un număr record de participanți anul acesta, 24 de pianiști, din București, din Iași, din Constanța, din Ploiești. Ei vin la București să se întâlnească cu mine și cu invitații mei și "Hoinar" a pornit dintr-o dorință a mea de a da înapoi, pentru că mă simt foarte dator țării din care am plecat și vreau foarte mult să ajut și noile generații de pianiști prin cursurile de măiestrie, care sunt de fapt piatra de bază a proiectului, dar avem aceste întâlniri la prânz, în fiecare zi, la care țin foarte mult, întâlniri la care tineri elevi pot pune orice întrebări doresc și discutăm despre teme practice, despre pregătirea de concursuri internaționale, despre carieră. Anul acesta, ca o noutate avem și o stagiune de concerte, avem trei concerte, chiar patru, dacă-l punem la socoteală și pe cel al participanților. Am invitat la București trei artiști grozavi. Este vorba despre pianista Daria Tudor, de la Berlin, despre teologul fraciscan și profesorul de artă plastică, Iain Lane de la Catedrala St. Alban din Marea Britanie și despre soprana Sarah Gabriel, cu care prezint un program, sper eu, foarte atractiv. Avem în prima seară, duminică, pe 15,  o seară de recitaluri, de duete de pian, la patru mâini cu muzică rusească, Ceaikovski și Rahmaninov dar și muzică franceză, Debussy și Ravel. În a doua seară, pe 16 decembrie avem seara Liszt. Vă invit să-l descoperiți pe Liszt așa cum nu cred că vi l-ați închipuit vreodată din perspectivă creștină, din perspectivă fraciscană. Este un Liszt pe care eu l-am descoperit anul acesta. Este a patra oară când fac această serată culturală cu profesorul Iain Lane și este cu totul revelatoare, zic eu, despre personalitatea lui Liszt și parcă și muzica lui se citește, se ascultă într-o altă cheie când îl privești din acea perspectivă; iar marți, pe 17 vă invit la un recital de lieduri din epoca jazzului, cântece de Gershwin și Kurt Weill, arii din musicaluri cu soprana Sarah Gabriel, care a fost lăudată de ziarul Le Monde, în urma producției "My fair lady" de la Paris, ca ar fi o actriță și cântăreață fenomenală. Iată toți acesti cei trei artiști vin la București să ne încânte pe noi, să încânte publicul bucureștean și să se întâlnească și cu participanții la concursul de pian, deci avem dialoguri cu Sarah și cu Daria despre ce înseamnă să fii muzician. Iarăși tinerii pianiști sunt invitați să aducă toate întrebările lor, iar pe 18 încheiem cu concertul participanților. Toate concertele sunt la ora 19.30 și ne bucurăm foarte mult de parteneriatul cu Radio România Muzical. Este o colaborare care ne onorează și sperăm să dureze mulți ani de-acum încolo.

Și noi sperăm același lucru. Unde se vor desfășura aceste evenimente? Unde vă poate vedea publicul? Unde vă poate asculta?

Toate aceste evenimente sunt desfășurate de această nouă fundație, dar deja pornită pe fapte mari. Este vorba de Centrul Român de Muzică. Sediul acestei fundații este pe strada Henri Coandă nr. 5, vizavi de fostul muzeu al literaturii.

La București, să spunem.

Totul este la București. Este într-un salon proaspăt renovat. Sponsorul nostru principal, Piane Kaway ne pune la dispoziție un pian de concert nou-nouț. Am înțeles că este pe drum, ceva îngrozitor. Abia sosește joi, direct din Germania, dar va fi proaspăt ieșit din fabrică și va fi încercat de mâinile pianiștilor noștri.

Spuneai într-un interviu: mă consider extrem de norocos că sunt român. Am crescut într-o țară care se bucură de învățământul muzical de stat și sunt pe deplin conștient că datorez totul profesorilor care m-au format. Cât de mult te-a ajutat pe tine personal ce ai învățat aici pentru a te acomoda acolo?

În primul rând, o să încerc prin a vă spune, că acum, din perspectiva de profesor la Academia Regală din Londra, pot să vă spun că absolut toți copiii, toți candidații care vin la admitere din România intră la disciplinele teoretice, în primul rând. Fac o paranteză, se poate intra pe mai multe nivele. Ei bine, românii, de fiecare dată, intră la nivelul cel mai avansat. Când vorbim de teorie, istoria muzicii, forme, armonie, deci școala noastră este în top din punctul acesta de vedere și rămân la ce am spus și este vorba de un noroc faptul că acest sistem se poate accesa gratuit, deci ei nu plătesc așa ceva, ori lecțiile muzicale în străinătate costă foarte, foarte mult și poate asta chiar descurajează multe familii în a-și împinge copiii către muzică, către școala muzicală și ca să vă răspund la întrebare, direct, da, enorm de mult. Deci, absolut tot ce am învățat, tot ce am devenit acum, nu ar fi fost posibil fără profesorii pe care i-am avut la școala de muzică mai întâi, la liceul de muzică și sigur, în primul rând este vorba despre profesorii de pian, dar este vorba și despre profesorii ceilalți, cei de teorie, de forme. Am avut norocul să studiez toate aceste discipline teoretice cu maestrul Dumitru Avakian, pe care-l cunoașteți, cum să zic, o personalitate, iar profesoarele de pian au devenit mama nr. 2, chestie care se întâmplă foarte rar și cred eu că ne definește pe noi, ca români. Deci, în momentul când românii fac ceva bine, chiar îl fac bine de tot.

Am început cu câteva cuvinte despre Crăciun. Pe tine unde te va găsi, să spunem, Moș Crăciun anul acesta?

Cât pe ce să mă găsească în zbor, în aer, dar am reușit totuși să mă găsească acasă, alături de soția mea și cainii noștri ghiduși, lângă bradul de Crăciun, pe care încă nu l-am pus, nu l-am decorat încă.

Și pentru că ne apropiem de finalul lui 2019, cum a fost acest an pentru tine, Florian Mitrea?

A fost un an foarte plin și iarăși, e o chestie de noroc. În primul rând, a fi muzician, eu tot consider că e un privilegiu și că te trezești dimineața, știi că o să-ți petreci ziua cu Beethoven, pentru mine acesta e un privilegiu, un mare noroc și a fost un an foarte plin, a fost o vară foarte plină. Am mers din festival în festival, de la Edinburgh la Darlington. Iarăși am avut norocul de a avea al doilea disc editat, de data aceasta la Editura Casa Radio, cu recitaluri live, din cadrul proiectului Moștenitorii României muzicale. Unan foarte frumos, un an foarte plin, un an în care am întâlnit mulți artiști și toate aceste lucruri mă îndeamnă să dăruiesc înapoi, ceea ce încerc să fac din Hoinar, prin cursurile de măiestrie, dar și prin concertele care încep anul acesta, dar sper eu să continue de la an la an.

Revenind la programul Hoinar, ar trebui să le spunem ascultătorilor, că participanții la cursurile din program vor fi selectați, pentru concertul de închidere al festivalului, imprimat și transmis de către partenerul principal al evenimentului, cum spuneai, Radio România Muzical.

Așa este. Este una dintre oportunitățile pe care vreau să le ofer tinerilor. Am în gând chiar un concurs mai serios, la care să invit în juriu prieteni apropiați mie, care sunt ei înșiși candidați din concursuri internaționale peste tot în lume, dar vreau să pun accent, programul nostru și fundația noastră încearcă să ofere tinerilor pianiști oportunitatea de a cânta foarte mult, pentru că asta este cel mai important lucru, până la urmă, pentru un muzician în devenire, experiența scenei și experiența unei imprimări radio, care este cu totul diferită. Este un exercițiu pe care foarte rar ai ocazia de a-l face și din cauza aceasta iată, că sunt extraordinar de bucuros că Radio România Muzical a înțeles să-mi fie susținător în acest proiect, până la urmă, am spus eu, primordial, educațional.

Florian Mitrea, mulțumesc. Te așteptăm acasă cu cât mai multe recitaluri și concerte pe scenele din România, pentru că ne dorim acest lucru.