Domnul Cristian Măcelaru - de această dată, la conducerea Orchestrei Naționale a Belgiei, un ansamblu pe care-l cunoaște deja din experienţe anterioare (şi nu mă refer doar la cea din 30 noiembrie tot de aici, de la Bozar).  Cristian Măcelaru, un artist al întregii lumi în momentul de față, dar, firesşte, un muzician cu rădăcini profund românești pe care nu și le uită. Cu ce gând ați preluat acest program deschis cu muzica lui George Enescu, de Ziua Națională a României?

Am fost întrebat acum vreo doi ani dacă aș putea să contribui și eu la acest minunat festival în care s-a pus un accent atât de mare pe România - Europalia - și am vrut sigur să contribui și eu cu ceea ce pot, să particip și eu din punct de vedere artistic, iar ideea să facem un program împreună cu Orchestra Națională a Belgiei și cu Andrei Ioniță a venit într-o discuție foarte directă în care am vrut să arătăm, eu mai ales, ideea unui context istoric. În istorie nu e atât de important să ne aducem aminte numai anumite puncte sau anumite date sau anumite evenimente, cât e foarte important să ne readucem aminte această idee a unui context istoric. De aceea, începem cu muzica lui Enescu, sigur și din cauză că e compozitorul cel mai reprezentativ al României, dar e și o muzică scrisă din perspectiva unui tânăr, din perspectiva unui om care încă nu a trecut prin greutățile vieții și de aceea începem concertul în acest fel. Iar apoi, Concertul de violoncel de Elgar, care e scris ca un rezultat al Primului război mondial, lucrare filosofică care atinge foarte mult coarda sensibilă a unei emoții, a unui sentiment prin care putem să ne regăsim în ideea de a pierde absolut totul. Apoi, în partea a doua a concertului, e Simfonia a V-a de Prokofiev, care e de fapt o reîntoarcere a unei bucurii... cum spunea și Prokofiev... să sărbătorească ideea unui om liber. Sigur, din păcate nu vede în următorii 50 sau 60 de ani din istoria Rusiei ce s-a întâmplat după aceea, dar această idee a unui om liber a rămas cu Prokofiev; apoi a fost dezamăgit, sigur, dar în acest punct în care a scris Simfonia a V-a e important să ne readucem aminte de contextul omului liber pe care el îl înțelesese. Și, în același fel, am vrut să arăt această călătorie prin timp care să reprezinte și călătoria noastră prin timp, a celor 30 de ani de la Revoluție. Când am plecat din România era un tânăr cu era și Enescu când a plecat și a compus Rapsodia I, iar apoi următorii 20 de ani, fiind plecat din România am învățat foare multe lucruri ale contextului global, a ceea ce înseamnă libertate, a ceea ce înseamnă un context al unui om liber. Și, pentru mine, acest arc de la copilărie la maturitate în contextul libertății e un lucru pe care am vrut să-l reprezint chiar de 1 Decembrie.

(Versiunea integrală a interviului cu Cristian Măcelaru - în curând, în seria "Poveştile de succes ale muzicii")