Primul recital al zilei de 7 septembrie din Festivalul George Enescu este susținut de pianistul Charles Richard Hamelin, la Sala Auditorium începând de la ora 11.00.

Domnule Charles Richard Hamelin ȋn 2015 ați urcat pe podiumul Concursului Internațional de Pian "Frederic Chopin" de la Varşovia, unde ați câştigat medalia de argint şi premiul "Krystian Zimerman"; fără ȋndoială că a fost un impuls hotărâtor pentru cariera dumneavoastră internațională.

A ȋnsemnat totul pentru mine! De fapt, era pentru prima oară când veneam ȋn Europa, totul era nou pentru mine, nu mă cunoştea nimeni atunci şi am obținut un succes neaşteptat prin care am devenit cunoscut nu doar ȋn Europa, dar şi ȋn Asia; deasemenea mi-a crescut prestigiul ȋn Canada şi Statele Unite, premiul aducându-mi multe oportunități.

Cu un an ȋnainte, ȋn 2014, v-ați clasat al doilea la Concursul Internațional de la Montreal, iar la Concursul Internațional din Seul ați obținut un foarte frumos premiu trei, ceea ce a ȋnsemnat un bun augur pentru recunoaşterea internațională. Câte concerte pe an susțineți la ora actuală?

75 de concerte şi anul trecut 98, aşadar am multe apariții, sunt foarte ocupat cu mult mai multe concerte decât mi-aş dori, cariera artistică e pe primul plan, dar uneori a face mai puțin ȋnseamnă, de fapt, să-ți atingi idealurile.

Unde vă place să cântați mai mult, ȋn America, Europa sau Asia?

Totul depinde de acustica sălilor şi de calitatea pianelor! Ȋn Japonia am trăit experiențe fascinante, după părerea mea au cele mai bune săli, ca şi cele mai bune piane din punct de vedere tehnic. Japonezii au o puternică şcoală ce s-a impus ȋn toată lumea.

Sunteți pianist canadian născut ȋn Joliette - Quebec. Cum v-ați decoperit vocația muzicală?

Tatăl meu este pianist amator, de la el am ȋnvățat să descifrez această lume ȋncă de la o vârstă fragedă, iar la cinci ani am ȋnceput să lucrez cu un profesor adevărat, român de origine, Paul Surdulescu, care a emigrat ȋn Canada prin 1980. El mi-a fost profesor mulți ani şi mi-a pus bazele interpretării pianistice.

Domnul Paul Surdulescu este cel care v-a arătat prima oară o partitură enesciană?

Cu el nu am lucrat repertoriul enescian, mult mai târziu l-am decoperit pe George Enescu.

Interpretați minunat Suita a II-a de George Enescu.

Mulțumesc mult. Pe George Enescu nu l-am descoperit prin profesorii mei, ci ascultând imprimările lui Dinu Lipatti, aşa m-am apropiat de Sonata a III-a pentru pian de George Enescu. Mult mai târziu am avut ocazia să ascult live ȋn Danemarca Octetul enescian, o capodoperă camerală, care m-a impresionat mult, un opus minunat. Muzica pentru pian a lui Enescu nu e interpretată ȋn Canada, ȋn România face parte din repertoriul curent, dar aici e o noutate. Ȋn Canada, ca şi ȋn Europa am cântat Suita a II-a de Enescu, un opus de calitate remarcabilă, ce poate fi comparat cu "Suita bergamască" de Claude Debussy sau "Mormântul lui Couperin" de Maurice Ravel, toate fac parte din rândul capodoperelor. Sunt bucuros să explorez ȋn această vară şi Suita I pentru pian, pe amândouă le voi cânta ȋn America.

Ce ne puteți spune despre anii de studii de la Yale School of Music şi despre perioada de formare de la Conservatorul de Muzică din Montreal?

Am studiat mai mult la Montreal. Mai ȋntâi am absolvit McGill University din Montreal, după care m-am ȋnscris la Yale, la clasa de master a lui Boris Berman cu care am lucrat vreme de doi ani. Am revenit la Montreal şi m-am perfecționat cu cei mai buni profesori de la Conservator. Ȋn acelaşi timp am ascultat multe, foarte multe ȋnregistrări ȋncercând să-mi descopăr personalitatea, propria voce. Spre lucrul acesta m-au ȋndrumat profesorii şi pot spune că şi azi e un proces esențial pentru mine.

Puteți să-mi spuneți ce pianiştii preferați şi din ce motive?

Sigur! Pe Radu Lupu am avut ocazia să-l ascult de multe ori, de patru ori mai exact; este unul dintre favoriții mei, unul dintre artiștii care mă inspiră şi-mi pare rău că s-a retras din viața concertistică. M-a influențat foarte mult ȋn privința calității sunetului, a culorii, dar şi ca gândire arhitecturală. Ȋntodeaună arta sa e pusă ȋn slujba compozitorilor, nu inventează nimic față de ceea ce e ȋn partitura scrisă şi atinge cele mai profunde sensuri. Este unul dintre favoriții mei.

Veniți prima oară ȋn România?

Da şi sunt ȋncântat de asta!

Ȋn Festivalul Internațional George Enescu susțineți un recital cu lucrări de Claude Debussy, Serghei Rahmaninov, George Enescu şi Serghei Prokofiev.

Am fost invitat să susțin un recital ȋn cadrul seriei "Enescu şi contemporanii lui". Prima oară m-a surprins propunerea, pentru că de obicei sunt solicitat să interpretez lucrări de Chopin, iar acum nu voi aborda Chopin. Toate piesele din programul meu vizează un anume trecut şi sunt scrise ȋn tinerețea compozitorilor menționați: ȋn Sonata nr. 4 Prokofiev se bazează pe nişte schițe din perioada studenției, tot din prima perioadă fac parte şi Piesele fantezii op. 3 de Serghei Rahmaninov şi e interesant să compari scriiturile lor atât de diferite. Din creația lui Debussy am ales "Images oubliées", fără număr de opus , oubliées ȋnsemnând o lume uitată, iar Suita I de Enescu face trimitere la muzica barocă. Pe scurt, tot programul se raportează la o anumită tradiție.

Photo : Elizabeth Delage