Sâmbătă, 7 septembrie 2019, Orchestra Filarmonicii din Bacău evoluează la Sala Radio, de la ora 13.00, sub bagheta lui Jayce Ogren. În program: Adrian Iorgulescu - Concertul pentru clarinet, coarde și percuție "Ipostaze 2"; Adam Schonberg - Concertul pentru vioară și orchestră (solistă Anne Akiko Meyers); Avner Dorman - Concertul pentru percuție și orchestră (Avner Dorman dirijor, Simone Rubino solist); Xiangang Ye - "Montin Emeil" pentru vioară și orchestră (Ziyu He solist, Eliza Drăgoi - percuție). Invitat Pavel Ionescu - Director al Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău. Comentează Laura Ana Mânzat

Vă spunem bun venit pentru prima dată la Festivalul Internațional George Enescu. Ce știți despre acest festival, despre Enescu și despre viața muzicală din România?

Dintotdeauna am admirat muzica lui George Enescu. Prima lucrare pe care am studiat-o și dirijat-o în tinerețe a fost Dixtuorul. De atunci, mi-am dat seama că nu există un alt compozitor care să sune ca el. A fost așa o voce unică! Am îndrăgit liniile sale, fluiditatea lor, armonia bogată. Așa că am devenit pentru totdeauna un admirator al muzicii sale. Dar, despre viața muzicală din România nu prea știu multe așa că abia aștept să văd țara dvs și să învăț cât mai multe depre ea.

Ce înseamnă pentru dvs. această participare la festivalul George Enescu?

Este o șansă de a dirija câteva lucrări minunate din repertoriul muzicii contemporane. Este una dintre marile iubiri ale vieții și carierei mele: aceea de a aduce la viață lucrări noi, de a le da o a doua viață. Pentru că se știe, opusurile contemporane de obicei se cântă o dată sau de două ori și cam atât. Așa că, doresc să le dau o șansă compozitorilor să fie interpretați, iar ascultătorilor să afle și să cunoască muzica timpului lor. În programul pe care îl dirijez în cadrul festivalului Enescu, fiecare piesă are stilul ei individual, distinct, limbajul său. Fiecare este diferită una față de cealaltă. Așa că va fi o experiență interesantă pentru mine, dar și pentru orchestră și pentru auditoriu. De exemplu, lucrarea creată de Adam Schonberg este tonală, frumoasă și va merge direct la inima publicului, va fi o conectare directă. Cea a lui Xiangang Ye cuprinde elemente ale universului sonor chinez, iar celelalte sunt ceva mai abstracte, complexe… așa încât percepția va fi un pic mai dificilă, dar și ele sunt incredibil de bogate muzical. Va fi un balans frumos. Sunt piese care sugereză diferitele lumi din care fac parte.

Cum de ați ales aceste lucrări?

Nu le-am ales eu, ci mi-au fost propuse de organizatori și am fost încântat să le studiez, să le aprofundez, pentru a le dirija. M-am bucurat că există această categorie dedicată muzicii contemporane în cadrul Festivalului International George Enescu. Sunt lucrări noi pentru mine și nu le-am mai dirijat până acum. De asemenea, este pentru prima dată când sunt la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. Este un moment interesant al carierei mele, deoarece întâlnesc pentru prima dată acest ansamblu. Dar, sunt de părere că oriunde ai fi, dacă orchestra este bună și dirijorul este bun, atunci imediat se poate face muzică bună. Este ceva universal legat de asta...Este vorba de comunicare, de folosirea limbajului non-verbal al dirijatului. De asemenea, nu am colaborat nici cu soliștii. Așadar, totul este nou - o țară nouă, o orchestră nouă, soliști noi, lucrări noi.

Jayce Ogren, sunteți considerat un dirijor inovativ, versatil care sparge bariere, dar și un pedagog interesant. De fapt, care este conceptul dvs. artistic?

Muzica are puterea de a schimba viețile oamenilor în mai bine. De aceea, m-am apropiat de arta sonoră, pentru că am simțit că îmi poate schimba și mie viața în mai bine. Am simțit comunicarea…prin intermediul ei mi-am făcut primii prieteni, am avut primii îndrumători. În ceea ce privește repertoriul, am încercat ca prin interpretările mele să ajung direct la oameni. Așa că nu m-am limitat la un anumit domeniu din cel atât de vast al muzicii. Am lucrat repertoriul standard simfonic, de operă, contemporan și am realizat multe prime audiții ale compozitorilor americani în general. Acesta a fost un punct important al carierei mele. În acest context, am luat parte la proiecte care au inclus lucrări noi, pentru că așa mi s-a părut că îmi indeplineam misiunea de artist. Un alt punct de reper al carierei mele este cel educativ și sunt foarte încântat că prin intermediul unor proiecte interesante am șansa de a lucra cu tineri, cu studenți.

Ce v-a determinat să deveniți dirijor? În opinia dvs. care sunt coordonatele ca un dirijor să fie bun?

Sunt câteva elemente importante. Primul este acela că un dirijor bun trebuie să fie și un muzician bun. Așa că am studiat mult și continui și acum, pentru a-mi îmbunătății pregătirea, lucrez auzul, ritmul...totul. Pentru că o orchestră are nevoie de un leader, de cineva pe care să il respecte, pe care să il știe bine, care să ii ajute și să fie capabil să le rezolve orice problemă. Al doilea, trebuie să fie și un bun psiholog, trebuie să cunoască și elemente de psihologie și chiar foarte bine pentru că este vorba de lucrul cu oamenii. Mai ales că ne aflăm în secolul al XXI-lea, vechile metode, ale maestrului dominator, nu mai funcționează deloc! Oamenii doresc să fie tratați cu respect, corect, să colaboreze. Să le arăți că ești acolo pentru ei, să se simtă in siguranță cu tine, să aibă încredere în tine, Și în al treilea rând, un bun dirijor trebuie să simtă și să transmită acea inspirație magică. Numai astfel, se poate vorbi de o interpretare artistică la un nivel înalt.

Cum credeți că recepționează publicul de astăzi muzica contemporană?

Cred că cei care vin la concert trebuie să fie cu mintea deschisă - open minds - mai ales la un concert cu muzică contemporană. Adică, să fie deschiși pentru așa ceva, pentru astfel de experiențe. Îmi doresc ca ei să asculte și să percepea acea sonoritate specifică acestei muzici, nu neapărat melodiile frumoase și armoniile cu care sunt obișnuiți, ci să găsească acel ceva interesant în frumusețea sunetului contemporan. Desigur, acest lucru nu înseamnă că neapărat o să le și placă, dar să fie disponibili să încerce să descopere această lume și să reacționeze la ea. Chiar și în lucrările abstracte există acel ceva, care să le atragă atenția. Pentru a-i ajuta pe melomani, de cele mai multe ori mie îmi place să le și vorbesc înainte de interpretare, să le explic despre ce este vorba în lucrare, ce a dorit compozitorul, să le expun câteva idei despre ceea ce vor asculta.

Jayce Ogren, am citit ceva interesant despre dvs., că sunteți și un pasionat atlet, maratonist. Cum se împacă sportul cu muzica? Și când aveți timp să le faceți pe amândouă?

Ca freelancer, ca dirijor de multe ori am timp și stau acasă. Atunci mă pregătesc, studiez diverse partituri pentru proiectele viitoare, dar am și timp liber pe care majoritatea îl dedic atletismului. Sportul mă ajută să-mi limpezesc gândurile, să îmi rezolv anumite probleme. De inspirat m-am inspirat de la tatăl meu care și el a practicat acest sport pentru amatori prin anii ’80. L-am admirat și atunci am început și eu. Așa că încetul cu încetul a devenit ceva important pentru viața mea. După cum știți, în general, muzicienii au prieteni doar muzicieni. Așa că prin acest sport am cunoscut alți oameni interesanți și mi-am făcut un alt grup de prieteni. Asa că, da, este ceva minunat în viața mea.