Pe 5 septembrie, Tasmin Little este solista concertului de la Ateneu ce debutează la ora 16.30 și este transmis în direct de Radio România Muzical. Evoluează Orchestra de Cameră Pelléas, dirijor Benjamin Levy. În program: Debussy/Ravel - Sarabandă; George Enescu/Valentin Doni - Sonata a III-a în caracter popular românesc; Maurice Ravel - "Tzigane" pentru vioară și orchestră; Emmanuel Chabrier - Bourrée fantasque; Georges Bizet - Simfonia în Do. 

Tasmin Little, suntem încântați să vă urăm bun venit pentru prima dată la Festivalul Internațional George Enescu. Ce înseamnă pentru dvs. această participare?

Sunt pur și simplu entuziasmată pentru că am fost invitată la acest prestigios festival. Pentru mine Enescu are o semnificație personală, aparte. Iubesc muzica sa și am început să-l cunosc pe Enescu din perioada când am fost studentă la școala lui Yehudi Menuhin. Acolo, marele meu profesor, Yehudi Menuhin, obișnuia să ne cânte Sonata a III-a în caracter popular românesc de George Enescu. Așa că am avut ocazia să ascult această lucrare cu mulți ani în urmă dar până acum nu am avut niciodată șansa să o cânt. Așa că acum o interpretez pentru prima dată.

De fapt, dvs. o prezentați Sonata a III-a în caracter popular românesc de George Enescu în varianta pentru vioară și orchestră realizată de Valentin Doni. Cum de ați ales această versiune?

Am fost invitată de organizatori să interpretez în mod special această versiune și sunt foarte fericită de alegere și mai ales că am această posibilitate de a o cânta. Este fantastică. Iar modul în care Valentin Doni a reușit să transpună partea de pian este minunat. A creat o atmosferă frumoasă, colorată, puternică dar în același timp încântătoare, în care sunt puse în evidență și elementele populare, ale folclorului. Este o muzică profundă, cu un deosebit simț al identității, al culturii. Este o versiune atât de frumoasă. Sunt extrem de încântată și nerăbdătoare să o cânt.

Ați studiat și alte lucrări de George Enescu?

Nu, nu am avut posibilitatea să cânt nici una din lucrările sale, așa că de aceea sunt cu atât mai fericită că în sfârșit îi voi intrerpreta muzica.

Dar ați ascultat înregistrări cu Sonata a III-a în caracter popular românesc de George Enescu?

Da, desigur, este o înregistrare uimitoare cu Dinu Lipatti la pian cu această sonată și cu Enescu. Interpretarea sa se remarcă printr-o tehnică fantastică, atât de personală, puternică, plină de identitate, încât nu îl poți confunda. Așa că a fost chiar o plăcere să-l ascult pe George Enescu, cât timp m-am pregătit. De asemenea, am mai audiat și alte înregistrări și am constatat că sunt nenumărate variante, stiluri interpretative diferite, că fiecare își are propriile idei în redarea acestei partituri. Dar cea realizată de George Enescu a fost și a rămas unică, puternică și nemuritoare.

În opinia dvs., George Enescu a fost unul dintre marii violoniști ai timpului său?

Cu siguranță. A fost un maestru al viorii. Și suntem norocoși că avem câteva dintre înregistrările sale și mai ales că avem parte de Muzica sa atât de minunată. Am ascultat și celelalte sonate ale sale, sunt diferite, altceva, dar cea de a III-a este favorita mea.

Tasmin Little, la Festivalul George Enescu veți colabora cu Orchestra de cameră Pelleas dirijată de Benjamin Levy. Îi cunoașteti?

Pentru mine este o orchestră nouă și un dirijor nou, dar și o lucrare nouă și o țară nouă. Cineva ar spune că este chiar o aventură, dar mie mi se pare încântător să întâlnesc noi săli de concerte, noi oameni. Imi place să călătoresc, să merg în țări diferite. Cu atât mai mult, este ceva cu totul special să cânt această muzică de Enescu în România. Ori de câte ori merg într-o țară nouă, într-un loc nou să cânt, mă interesează cum sunt oamenii, ce simt, doresc să știu mai multe despre cultura lor și asta mă inspiră întotdeauna. Și dacă îmi place asta mă face să îmi doresc să mă reîntorc. Așa că sper ca acesta să fie primul pas și pentru următoarele vizite.

Cum vă așteptați să recepționeze publicul interpretarea dvs. a lucrării enesciene?

Este evident că pentru mine este o nouă lucrare și vin la București unde fiecare trăiește cu această muzică și o știe foarte bine. Așa că voi face tot posibilul să dau tot ceea ce este mai bun pentru că știu că o interpretez în fața unui public care este familiar cu această muzică și bineînțeles cu compozitorul. Întotdeauna mă pregătesc din greu pentru fiecare concert, dar acum ceva mai mult decât de obicei pentru că îmi doresc să o interpretez cât mai bine în fața unui asemenea public special.

Pe lângă Sonata a III-a de George Enescu, în varianta pentru vioară și orchestră realizată de Valentin Doni, veți cânta și Tzigane de Maurice Ravel, un șlagăr din repertoriul violonistic.

Da, este o lucrare pe care am cântat-o de nenumărate ori, încă de la vârsta de 16 ani. Este o partitură pe care o știu de mult, pe care o cânt de mulți ani, în toate variantele vioară-pian și vioară-orchestră. Ravel a fost un extraordinar orchestrator, cu un simț nemaipomenit al culorii timbrale. Așa că sunt foarte fericită să cânt această piesă atât de cunoscută. Este o muzică plină de culoare, dar și cu elemente populare. Cred că se asortează foarte bine cu Sonata a III-a de George Enescu. Cele două lucrări se potrivesc perfect într-un strălucitor parteneriat.

Tasmin Little, citind despre cariera dvs, am constatat că aveți un repertoriu vast și că ați fost invitată pe marile scene ale lumii, pe toate continentele. Care este secretul carierei dvs?

Este o întrebare la care este greu de răspuns. Întotdeauna am fost interesată să învâț și să cânt cât mai multă muzică, din toate stilurile, din toate secolele. Se poate spune că unul dintre cele mai frumoase aspecte ale viorii este acela că autori de pretutindeni, din toate timpurile, și-au dorit să compună pentru acest miraculos instrument. Într-un fel, cred că de fapt repertoriul a fost cel care m-a atras spre vioară. Și odată ce am devenit destul de bună pentru a interpreta piese dificile, variate, pur și simplu am "mâncat" cât mai mult repertoriu. Acest dar natural al meu i-a făcut pe cei din jurul meu care și ei erau interesați în a cunoaște un repertoriu variat, să mă invite să evoluez în diferite locuri. Așa a pornit cariera mea internațională, de la dragostea mea pentru diferitele stiluri de muzică.

Ce părere aveți despre competiții? Ajută artistul în alegerea drumului în viață? Pe dvs. v-a ajutat?

De fapt, eu nu am participat la prea multe concursuri. Am fost doar la cele de la școală, în special la Yehudi Menuhin, competiție pe care am câștigat-o de două ori. La vremea când am debutat eu, era mai important să fii invitat să evoluezi în concerte decât să fii la competiții. De exemplu, am susținut concerte cu Philharmonia și cu BBC Orchestra la Proms. Pentru mine a fost de bun augur, un progres natural, firesc. Eram deja pe drumul carierei. Acum, lucrurile sunt un puțin altfel, diferit. Competițiile au devenit importante. Și eu am participat în diverse jurii și pentru mine important este feedback-ul, schimbul de idei între mine și cei tineri și mai ales ajutorul pe care îl pot oferi prin cursurile de măiestrie. Da, competițiile înseamnă acest schimb artistic între generații dar și un mediu sănătos pentru dezvoltarea tinerilor muzicieni.

Aveți și o discografie interesantă. Ce înseamnă pentru dvs. realizarea înregistrărilor speciale?

Da, pentru mine înseamnă foarte mult. Am realizat multe și diferite înregistrări. Am mai mult de 40 de albume. Și ori de câte ori pregătesc o lucrare pentru înregistrare, o cercetez și o aprofundez. De fapt, pentru mine este un dublu câștig- primul pentru că eu continui să mă perfecționez și să mă dezvolt ca muzician și al doilea pentru că este și ceva frumos, pentru istorie, adică fiecare album îl asociez cu câte o fotografie, în care îți poți vedea traseul. Cum erai la 20,30, 40 de ani... este o șansă de a te dezvolta ca muzician și de a continua; o dorință de a fi cel mai bun. Este ceva esențial pentru un muzician. Pentru că oricât de bun ai fi la 20 de ani, ca să fii la fel de bun, dacă nu chiar mai bun, la 40 sau 50 de ani, trebuie să studiezi, să te gândești la muzică, să o simți și să te dezvolți permanent.

Ați întâlnit artiști români în cariera dvs?

Da, chiar la începuturile carierei mele, în Germania, am întâlnit un dirijor încântător - Horia Andreescu, cu care am interpretat Concertul pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn. De atunci, din păcate nu am mai avut șansa de a cânta cu vreun artist român. De aceea, concertul de acum, din cadrul Festivalului Internațional George Enescu, este atât de special pentru mine.

Deoarece ați călătorit în întreaga lume și ați avut ocazia de a lua pulsul publicului de pretutindeni, ce părere aveți despre viitorul muzicii clasice?

Cred că viitorul muzicii clasice este unul puternic. Cred că trebuie să învățăm să ne adaptăm la schimbări, la modul în care oamenii au ajuns să asculte muzica. Cu secole în urmă, se mergea doar la concerte pentru că acesta era singurul mod în a experimenta muzica. Desigur, va rămâne cel mai bun, puternic și extraordinar mod de a lua contact cu muzica. Dar, acum sunt atâtea alte modalități - radio, internet, Cd-uri, youtube... Astfel, multe bariere care existau au fost dărâmate, așa încât oricine are posibilitatea de a se bucura de muzica clasică. Iar noi artiștii, trebuie doar să urmărim să transmitem acel ceva. Dacă vor exista muzicieni care iubesc ceea ce fac, ceea ce interpretează, dacă le place să comunice, atunci vom avea public interesat, iar viitorul muzicii clasice este asigurat.