ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2019. Interviu cu Michel Keustermans - La Cetra d'Orfeo

Publicat: vineri, 30 August 2019 , ora 15.07

În 31 august, de la ora 22.30, Ansamblul 'La Cetra d'Orfeo' apare în Festivalul Internațional 'George Enescu' de la București, pe scena Ateneului Român. Am stat de vorbă cu Michel Keustermans, cel care asigură direcția muzicală, de la flaut drept.

Sunteți și creatorul acestui ansamblu care a împlinit 25 de ani, dar și creatorul unui program care ne surprinde prin bogăția scenică, prin acest melanj de stiluri artistice: muzica, dans, voci. De unde toată această bogăție și care este ideea care stă la baza acestui concept scenic?

În primul rând, îmi plac mult amestecurile. Am fost atras întotdeauna de popular și savant și mai ales de joncțiunea dintre popular și savant, pentru că nu întotdeauna granița este foarte clară. Avem cântece populare, dar care sunt uneori utilizate de compozitori ca Lassus sau chiar Mozart, compozitori de muzică clasică. Ei au preluat cântece simple și le-au transformat în mici bijuterii. Imi place să cercetez, să descopăr asemenea cântece și apoi fie preiau aranjamente care există în epocă, fie le fac eu însumi aranjamentele. Iar aici, în muzica spaniolă, am plecat de la cântece tradiționale, de la villancicos, de la o întreagă serie de dansuri tradiționale spaniole și sud-americane, unde uneori regăsești doar melodia și trebuie să scrii tot restul. N-ai în mod explicit două sau trei, patru voci, nu ai armonia, uneori ai melodia și textul. Atât! Pentru mine, acesta este un demers foarte interesant. Am lucrat cu dansatorii, evident, care au pregătit și coregrafiile.

'Ay Amor!' este un program care există în repertoriul dumneavoastră curent, l-ați creat în urmă cu 10 ani.

Da. În primul 'Ay Amor!' pe care l-am făcut, am utilizat și muzică engleză și am aplicat același mod de lucru, pe teme de balade din parioada elisabethană. Apoi am decis să rămânem doar la muzica spaniolă, pentru coerență. Separat am creat, mai târziu, și un program englez: 'Lavander's Blue'. Avem mai bine de 50 de programe diferite, create de-a lungul existenței ansamblului 'La Cetra d'Orfeo'

'Ay Amor!' este un titlu care într-adevăr transportă direct în spațiul spaniol. De unde și această permeabilitate, un program care suportă atâtea transformări, de la componența pieselor la cea a ansamblurilor? Scriați în prezentare că, dincolo de efectivul de bază alcătuit din instrumentiști și soliști vocali, concertul poate avea, sau nu, un cor de cameră, poate avea, sau nu, un violonist, la fel, și dansatori. Se citește aici un anume concept de program, altul decât cel cu care ne-am obișnuit în concertele clasice. Puteți să ne ghidați un pic către culise, ce se află în spatele nașterii unei asemenea creații scenice?

Eu îmi aduc scena în minte. Mă așez în fotoliu în locul spectatorului și mă întreb: ce aștept? Așa încerc, în primul rând, să trezesc oamenilor, emoții. Emoția trebuie să fie prima. Și poate merge uneori până la lacrimi. Apoi, încetul cu încetul, dezvolt varietate: schimbări de ritm, de culoare, varietate vizuală - pentru că avem costumele dansatorilor și tot felul de dansuri diferite, dar niciodată cinci dansuri la rând, poate două dansuri. Apoi ies dansatorii și revin vocile, urmează o piesă instrumentală , muzică savantă cu reducerea numărului de artiști: de exemplu o improvizație la violă. E un întreg parcurs în care trebuie să păstrezi un fir conducător, pentru ca acultătorii să nu-și piardă interesul. Ei trebuie să se simtă conduși în permanență. Și încerc să închei, întotdeauna, cu ceva puternic, nu atât în sensul de forță, dar puternic ca emoție și captare a atenției muzicale.

Aceasta ar fi, să înțeleg, strategia prin care reușiți, cum spuneați adesea, să redați viață muzicii și, mai ales, să faceți accesibilă pentru toți muzica veche, muzica clasică.

Pentru a o face accesibilă uneori povestesc, explic piesele. Aici nu o voi face că ar fi prea lung, dar de cele mai multe ori, explic.

Ne-ați putea totuși, explica acum, în câteva cuvinte, parcursul compozitorilor? Pentru că avem o lungă listă, mai mult de douăzeci de nume! Unele dintre acestea ne sunt cunoscute, altele nu.

Da. Cei mai mulți vin din Spania, sunt compozitori de la curtea regelui care au pus pe note muzicale madrigale, villancicos, muzici populare cărora le-au adus un plus de noblețe. Nu sunt compozitori care au scris operă, sunt mai degrabă autori de muzică profană cei pe care i-am ales. Dar, vedeți, sunt și mulți anonimi, și câțiva compozitori de muzică din America Latină. Știm că au fost mulți misionari iezuiți care au plecat în America de Sud în secolul al XVI-lea. Ei au adus odată cu ei o anume formă de muzică renascentistă și barocă. Nativii din America de Sud au preluat această muzică în felul lor, cu instrumentele lor, ceea ce ne face să cântăm aici cu instrumente din America Latină, charango, de exemplu sau quena și flaut, evident. Pentru că, atunci când cântau această muzică, în Peru, de exemplu, în timpul ceremoniilor religioase, se dansa foarte mult - în America Latină, ca și în Spania. Și foloseau toate aceste instrumente, și percuții, multe percuții. Deci, vom recrea ambianța cea mai apropiată cu ceea ce-mi pot imagina că a fost în acea epocă.

Ați putea formula o scurtă recomandare, o cheie de receptare a spectacolului 'Ay Amor!' pentru ascultătorii Radio România, care nu au în față scena Ateneului, cu dansatorii, coregrafia și tot acest tablou particular, care include și instrumentele de epocă?

O cheie de audiție? Aș putea spune că trebuie să închidă ochii, să-și imagineze că suntem la curte unde sunt costume, multă, multă culoare și câteva dansuri de curte: unele nobile, dar și altele mult mai sălbatice, mai săltărețe, cu mai multe întorsături, răsuciri. Cu castagnete, cu zapatero și bătăi din tocuri, multe tocuri pe podea. Se învărt, dansează, sar: asta este ceea ce vom vedea la nivelul dansului.


Ana Voinescu