Rolul Marzellinei nu este nou în repertoriul dumneavoastră. L-ați interpretat în versiune de spectacol, iar acum iată și în concert. Care ar fi provocările pe care le oferă fiecare dintre aceste ipostaze?

Este prima oară când abordez acest rol în concert. În varianta de spectacol l-am interpretat la Wiener Staatsoper, în superba și clasica producție a lui Otto Schenk, maestrul Adam Fischer fiind la pupitru. Tot în variantă de spectacol l-am cântat și la Bayerische Staatsoper într-o regie mai modernă, a lui Calixto Bieito, cu tenorul Jonas Kaufmann în rolul lui Florestan. Apoi la opera din Cincinnati am făcut o altă producție, cu suprana Christine Goerke în rolul titular, cu care am bucuria să cânt și-n aceste două concerte aici, cu Symphony din Atlanta. În varianta de spectacol totul e mult mai amplu; suntem ajutați de decor, de costume, avem un spațiu de mișcare mult mai mare și avem un altfel de contact cu dirijorul pe care-l vedem în față împreună cu orchestra. În varianta de concert, resursele sunt ceva mai restrânse; nu avem decor sau costume, spațiul în care ne mișcăm e mult mai limitat, iar orchestra e în spatele nostru și dirijorul lângă noi. Ceea ce au ambele variante în comun sunt muzica, emoția și expresia vocii - ele nu se schimbă indiferent de scenă.

Laura Tătulescu, apariția pe scena de la Atlanta Symphony Hall este onorantă, desigur, pentru orice artist. Este o premieră în cariera dumneavoastră?

Nu. În anul 2015 am debutat aici în trei concerte cu Simfonia a II-a de Mahler în deschiderea de stagiune. A fost un moment foarte special. Cu maestrul Robert Spano, Orchestra și Corul din Atlanta am avut deja bucuria să colaborez în 2015 în Mahler, după cum am spus, iar cu majoritatea soliștilor din distribuție am avut plăcerea de a cânta deja la opera din Seattle și la opera din Cincinnati. Nu știu dacă e vorba de un element de noutate, cât despre unul de consolidare a unor emoții deja începute și create între noi pe parcursul anilor. Avem deja baza unei familiarități artistice care înflorește și ne dă posibilitatea să dăm viață muzicii într-un mod mai intens și extrem de sincer.

Ați avut o stagiune extrem de bogată în evenimente, Laura Tătulescu!

Am avut o stagiune plică care încă nu s-a terminat. A început cu debutul meu la opera din Seul - Cosi fan tutte, continuând apoi cu un recital la superba operă din Lille, unde am debutat deja stagiunea trecută. Apoi, m-am întors la Bayerische Staatsoper pentru Jenufa. Am plecat, după aceea, la Toulouse unde am înregistrat primul meu disc cu o operă în premieră mondială compusă și dirijată de Thierry Huillet. Apoi, am fost reinvitată la Seul pentru de debuta în primul meu rol rossinian, Jemmy în Guillaume Tell. Apoi am avut bucuria să fac parte din jurul Festivalului Operelor Independente de la Iași, fondat de regizorul Alexandru Radu Petrescu - ceva nou pentru mine, dar o perspectivă foarte frumoasă. Acum sunt la Atlanta pentru aceste două concerte cu Fidelio. Și ultima stație a stagiunii este un recital la Munchen cu pianista Sophie Raynaud, cu titlul "România muzicală a anilor 1900". E foarte important pentru mine, pe oriunde mă duc, în recital să cânt muzică românească; face parte din mine și sunt întotdeauna fericită să aduc emoțiile românești, să le împart cu cei care vin să mă asculte.