Nu știu dacă ai ajuns în Australia - spuneai într-un interviu că este locul unde nu ai cântat încă - dar știu că tu și Andreea, Răzvan Stoica, vă întoarceți constant în România pentru câte un proiect interesant. Cum vă simțiți acum acasă?

Andreea Stoica: Ca de fiecare dată, abia așteptăm momentul în care revenim în țară și, de cele mai multe ori, când revenim ne întâlnim și cu publicul din România, ceea ce pentru noi este o imensă bucurie.

A fost o primă parte a anului normală sau mai încărcată ca de obicei pentru voi? Am văzut recitaluri peste tot în Europa.

Răzvan Stoica: A fost foarte încărcată și au avut loc și câteva concerte cu orchestrele din țară, cu un repertoriu, zic eu, spectaculos - mai ales Concertul pentru vioara de Prokofiev pe care l-am cântat împreună cu Tiberiu Soare la Ploiești și a ieșit foarte bine. M-am bucurat să putem cânta acest concert; e foarte puțin cântat în România. Și acum, revenind cu Vivaldi, cu Piazzolla și, bineînțeles, sonatele de Beethoven și de Mozart, avem un repertoriu foarte mare în momentul ăsta.

Ai avut și niște masterclass-uri în Franța, parcă.

Răzvan Stoica: În Franța și în Italia. Mai urmează în Finlanda, la finalul acestei veri, undeva în august. Deci, tot timpul pe drumuri.

Andreea Stoica, cânți pe scenă alături de fratele tău și nu numai, îmi închipui. E mai profundă comunicarea artistică între voi pentru că sunteți frați. Spun asta pentru că am citit undeva, în Classical Music Journal din Amsterdam, o frază: "Nu e un duo obișnuit pentru că sună ca un singur instrument." - spuneau cronicarii aceia.

Andreea Stoica: Este foarte adevărat. Bineînțeles că este o diferență. Faptul că ne cunoaștem atât de bine și, până la urmă, avem același sânge contează și, din punctul nostru de vedere, transmite mai mult publicului. Pentru că, realmente, noi doi sunăm ca un singur instrument. Ne cunoaștem foarte bine de foarte mulți ani.

Și cele mai recente recitaluri ale voastre... am înțeles in Belgia, parcă la Brugges ați avut un sold out la un recital, ce ați cântat?

Răzvan Stoica: Sonatele de Mozart, Sonatele de Beethoven. La două, trei zile distanță de recitalul din Belgia am fost la Apeldoorn. Și acel eveniment a fost sold out. De asemenea, înainte, am fost în Maastricht cu același repertoriu. Și, într-un fel sau altul, lumea, publicul e foarte deschis spre muzica de cameră și ne bucurăm foarte mult.

Vioara pe care cânți, Răzvan Stoica, este un Stradivarius cu o poveste interesantă. Sigur, fiecare vioară Stradivarius are o poveste interesantă, dar a ta are o poveste interesantă pentru că, la un moment dat, a aparținut unui contemporan de-al lui Paganini, nu-i așa?

Răzvan Stoica: Exact. A aparținut lui Heinrich Wilhelm Ernst și familiei Ernst. În același timp, Ernst era un obsedat de Paganini, îl urmărea peste tot, la fiecare concert și-și rezerva camera de hotel alăturată și-l asculta cum studiază. Și fura cam tot ce scria Paganini sau studia sau cânta ca bis; el le punea pe note, le asculta. Într-un final, cei doi s-au întâlnit, au și cântat împreună și, din câte am înțeles, pe această vioară ar fi cântat și Niccolo Paganini. De acolo și energia asta foarte puternic virtuoză cred că pe vioară.

Ai o slăbiciune pentru Paganini?

Răzvan Stoica: Cu siguranță, da. De mic am avut o mică obsesie pentru că era cool să poți să cânți Paganini. Dar, într-adevăr, Paganini este un compozitor exclusiv violonistic, aș putea spune, însă în ultima perioadă m-am axat foarte mult pe Beethoven, pe Ceaikovski, pe Mozart, pe Bach.

Treci printr-o perioadă de maturizare!

Răzvan Stoica: Într-adevăr, și încep să găsesc mai multe în comun cu Beethoven, se poate spune.

O întrebare directă: mai zbori?

Răzvan Stoica: Zbor, și zbor destul de mult, și-mi place foarte mult. E hobby-ul meu.

Trebuie să le spunem ascultătorilor că tu ai licență de pilot pe avioane ușoare, nu?

Răzvan Stoica: Avioane ușoare și ultraușoare. Am peste 400 de ore de zbor, sunt foarte mândru de acest lucru; mai ales de orele de zbor de noapte pentru că sunt un pic mai dificile - se lucrează instrumental, cu turnul de control mai mult. Dar, într-adevăr, zbor cât pot de mult, mai ales când îmi permite timpul. Și-mi place!

Să revenim, oarecum, cu picioarele pe pământ și să-l ascultăm pe Răzvan Stoica interpretând Paganini!

(...)

În studioul Radio România Muzical - frații Stoica: pianista Andreea Stoica și violonistul Răzvan Stoica. Tocmai l-ați ascultat pe Răzvan Stoica cu...

Răzvan Stoica: Duo Merveille de Niccolo Paganini.

Povestește-ne ce-ai pățit cu această partitură!

Răzvan Stoica: Am citit această partitură când aveam 12 ani și mi s-a părut imposibil de cântat. N-am înțeles de ce un violonist să aibă două portative și cum s-ar putea cânta... m-a șocat când am deschis partitura respectivă! Mie-mi plăcea cum suna, dar nu am înțeles de ce erau niște pizzicate acolo. Ulterior, după mult timp, m-am prins cum funcționează. Am studiat foarte mult ca să pot deprinde această tehnică, dar este cu adevărat spectaculoasă.

Într-adevăr, o miniatură spectaculoasă și foarte grea! Vorbim acum despre evenimentul din 26 mai, la Sala Radio, când voi veți interpreta alături de Kamerata Stradivarius Anotimpurile de Vivaldi și Anotimpuri la Buenos Aires de Astor Piazzolla - un afiș incitant oriunde în lume.

Răzvan Stoica: Da, într-adevăr și, cred eu, constă și în această diversitate, în a schimba în același concert stilul: din baroc, unde necesită mai puțină presiune mai ales interpretativă, un pic mai aerisit sunetul pe care-l poți produce ca artist și... schimbarea aceasta un pic extremă spre tango. Zic eu că tocmai asta atrage foarte mult și face din acest proiect unul foarte spectaculos.

Ce puteți să ne spuneți despre Kamerata Stradivarius?

Răzvan Stoica: E o orchestră pe care am format-o împreună cu sora mea, Andreea Stoica, acum mai bine de 10 ani. Chiar ne gândeam că anul acesta o să trebuiască să celebrăm într-un fel. Orchestra e un proiect care ne este nouă foarte drag, cu oameni foarte buni și foarte deschiși în a face muzică. Avem și colaboratori foarte buni din România, foști studenți de-ai mei sau deja artiști foarte buni care cântă pe scenele din România și cu care avem o colaborare extraordinară. Și sunt bucuros să putem face aceste proiecte împreună.

Ce urmează pentru Răzvan și pentru Andreea Stoica după duminică, 26 mai, ora 19.00, Sala Radio?

Andreea Stoica: Urmează să ne ascultați și să ne revedeți la Filarmonica din Craiova cu Concertul dublu pentru vioară și pian de Mendelssohn, apoi la Filarmonica din Pitești cu același concert, după care, vom pleca într-un scurt turneu în Olanda - pentru două, trei săptămâni. Cred că vom lua și o pauză la un moment dat în această vară, înainte de a merge la câteva festivaluri la care noi mergem anual. Vara au loc de regulă festivalurile și ne face plăcere să ne reîntâlnim cu colegi de-ai noștri artiști și să facem muzică împreună. Ne bucură această perioadă de timp petrecută împreună cu ei.

Dacă ar fi să faceți o invitație publicului ascultător de Radio România Muzical pentru duminică, 26 mai, cum ar suna?

Andreea Stoica: Le-am spune să se grăbească pentru că nu mai sunt multe binele, în primul rând, și că-i așteptăm cu drag. Va fi un concert senzațional! Noi aseară am cântat acest concert la Iași și a fost, într-adevăr, un real succes. Toată lumea a fost extaziată de acest Vivaldi și muzica lui Piazzolla.

Eu vă mulțumesc pentru prezența în studio. Duminică, 26 mai, ora 19.00, Sala Radio - un concert care reunește Vivaldi și Piazzolla, cele opt anotimpuri în viziunea celor doi. Succes!