De vorbă cu doamna Mihaela Doboș, director-fondator al postului Radio România Muzical, după 22 de ani. Iată, împlinim această vârstă în 24 martie 2019 și este acesta un prilej pentru a rememora emoțiile începuturilor. Mă gândeam la faptul că Mihail Jora, în 1928, a dus o luptă grea pentru a impune muzica clasică în instituția proaspăt înființată atunci - Radio România. A luptat la baionetă pentru a promova această muzică, așezându-se adesea chiar el la pian pentru a acoperi spațiul de emisie. După 70 de ani, iată, muzica clasică își găsea un loc privilegiat în politica editorială a instituției prin ceea ce inițiați dumneavoastră în acel moment. Aș vrea să vă întreb cum vă reamintiți ce s-a întâmplat acum 22 de ani - ce emoții, ce gânduri aveați, cât de greu a fost să puneți în practică ceea ce avem astăzi pe 97,6 și 104,8 în FM, dar, iată, și on line.

Aș spune că, după 70 de ani de când Mihail Jora lupta pentru impunerea muzicii clasice, lucrurile s-au petrecut cumva asemănător. Și noi am luptat cu ghearele și cu dinții cum, de altfel, mă sfătuia maestrul Pascal Bentoiu să lupt. Mi-a spus atunci să nu renunțăm la această idee pentru nimic în lume - și se referea la faptul că erau foarte multe piedici, atât din interiorul instituției, cât și din afara ei. Știți, aproape că nici n-aș mai vrea să vorbesc despre acele momente pentru că mi-au adus multe bucurii, dar mi-au adus și foarte multe suferințe. Din fericire însă, echipa de oameni din interior, echipa de muzicieni specializați a fost alături în această bătălie, cum alături au fost și multe personalități din afara instituției; și mă gândesc la academicianul Răzvan Theodorescu, mă gândesc la Nora Rebreanu, mă gândesc la Constantin Bălăceanu-Stolnici, mă gândesc la Părintele Patriarh Teoctist, la domnul profesor Cajal, la Varujan Vozganian... sunt foarte, foarte multe persoane, personalități care ne-au susținut în această bătălie. Ele au înțeles, înainte de toate, ce înseamnă înființarea unui asemenea post.

Aș vrea să fac o corectură. E mult spus director-fondator, e mai bine spus primul director muzical al acestui post, cel care a trebuit să ia în piept bătălia pentru apariția lui pe piața media. N-aș vrea să numesc fiecare moment din piedicile pe care le-am întâmpinat, cert este că din interiorul instituției nu am avut susținerea dorită, deși Eugen Preda, profesorul Tudor Cătineanu, apoi Andrei Dimitriu au susținut cu toată puterea lor înființarea unui asemenea post. A urmat, după Andrei Dimitriu, o perioadă neagră, când s-a pus pentru a nu știu câta oară problema desființării postului România Muzical.

Din fericire, nu s-a întâmplat!

Nu s-a reușit. Anul 2005 a fost ultimul moment... deci, opt ani de bătălii an de an cu CNA și cu o parte din angajații Radioului, aș spune eșalonul doi în ierarhia instituției noastre. Nu s-a reușit. Și-atunci, Maria Țoghină a avut un cuvânt greu de spus și a susținut postul. Din anul 2005, vreau să cred că postul Radio România Muzical și-a căpătat liniștea pentru totdeauna, să se dezvolte frumos, să crească pentru ascultătorii pe care-i onorați prin producții de mare calitate.

Cum se vede postul în momentul de faţă, când poate-l priviți nu neapărat detașat, dar cu mai multă obiectivitate, să spunem, pentru că nu vă mai ocupați în mod direct de Radio România Muzical?

Vreau să vă spun că ascult cu drag postul Radio România Muzical și sunt mulțumită de modul în care a evoluat. Sunt mulțumită pentru faptul că există o diversificare a ofertei radiofonice pentru ascultătorii noștri, o diversificare care, de altfel, ține pasul cu tot ceea ce se întâmplă în lume, cu așteptările ascultătorilor. Și acesta este un lucru foarte important. S-a diversificat și s-a mărit numărul de transmisii directe, ceea ce înseamnă că ascultătorul este permanent conectat la viața muzicală internațională. Este suferința cea mai mare pe care publicul din România a avut-o până în anul 1989 și pe care și-a vindecat-o, într-un fel, odată cu înființarea canalului Radio România Muzical în anul 1997. Aș mai spune că îmi place foarte mult că este un post viu, nu este un post care a înțepenit într-o anumită perioadă, ține pasul cu ceea ce se-ntâmplă în lume și în viața românească. Îmi place, în același timp, că există mult mai multe voci bărbătești la microfon și această diversitate de timbre oferă, de asemenea, ritm și ținută postului. Ce-aș putea să vă mai spun? Aș putea să vă mai spun că aș fi simțit nevoia ca știrile, actualitatea politică a țării, economică să-și facă locul și pe postul Radio România Muzical. Mie mi se pare că cel care ascultă Radio România Muzical, cel care iubește muzica, nu trăiește într-o altă lume, trăiește tot aici, pe pământul nostru și are nevoie să știe tot ce se întâmplă. Absența acelor radiojurnale mi se pare că nu este în favoarea postului Radio România Muzical și în beneficiul ascultătorului, care este pus în situația ca în momentele în care dorește să știe ce se-ntâmplă să migreze pe alte posturi. Este o sugestie pe care o fac nu conducătorilor postului, nu doamnei Cristina Comandașu, nu doamnei Liliana Staicu, ci conducerii instituției. Ele cred că-și îndeplinesc menirea cu succes, așa cum și dumneavoastră, realizatorii, trebuie să fiți felicitați pentru efortul pe care-l faceți zi de zi, clipă de clipă.

Mulțumim mult pentru tot ce ați făcut și pentru aceste gânduri și sugestii la moment aniversar, pentru că vom sărbători pe 24 martie, duminica viitoare așadar, această vârstă a postului radio România Muzical.

Pot să vă spun în avans La mulți ani! Să trăiți mulți ani și să dăruiți ascultătorilor emisiuni din ce în ce mai bune, mai diverse și mai frumoase!