Mâine, 30 octombrie 2018, de la ora 19:00, se încheie turneul Romanian Rhapsody la Muzeul Național Cotroceni din București. Câteva concluzii, la final de proiect, au fost formulate de unul dintre protagoniști, flautistul Matei Ioachimescu.

Turneul Romanian Rapsody se apropie deja de final. Aș vrea să ne spuneți în primul rând, cum a decurs colaborarea cu pianista Mara Dobrescu.

Colaborarea cu pianista Mara Dobrescu este o onoare pentru orice muzician, de orice fel. Este unul dintre acei artiști dedicați pianului, nu numai din perspectiva solistică, cât mai ales, ca muzician de cameră, muzician acompaniator, de o finețe incredibilă și de o sensibilitate cutremurătoare. Este o onoare, un privilegiu, pentru orice muzician, să colaboreze cu pianiști de asemenea calibru. Deja am cântat câteva concerte împreună, excluzând acum concertul de debut, de la Santa Cecilia din Roma. Am fost la Cluj, la marele festival Toamna muzicală clujeană, un succes fulminant. Iată că publicul din România a acceptat provocarea unui program exclusiv românesc, cântat de români care trăiesc în străinătate și care vin să prezinte muzica românească, mai degrabă în universalitatea ei, decât ca un proiect, să-i spunem, de centenar sau cu o altă conotație națională. Iată că publicul răspunde extraordinar la un program foarte bine alcătuit. După aceea am fost la Oradea. Același succes. Iată, într-un oraș mic, oamenii vin să asculte muzică românească. La Deva, la Bistrița. Am avut parte și de un episod, mai degrabă haios, o încurcătură a orei de deschidere a concertului de la Bistrița, a făcut să avem un public la ora 18.00 și un public la ora 19.00, motiv pentru care am reluat programul și la ora 19.00, o chestiune inedită, nu mi s-a mai întâmplat până acum. În orice caz, publicul răspunde absolut minunat la acest program. Ne pregătim de închiderea acestui turneu, pe 30 octombrie, la Muzeul Național Cotroceni. Deja, din păcate pentru cei care n-au apucat să prindă loc, rezervările sunt închise. Vom cânta cu sala arhiplină. Despre acest turneu suntem extrem de bucuroși și mândri că lucrurile au luat o asemenea amploare și că un program exclusiv românesc are un asemenea succes în România.

Au existat și discuții, masterclass-uri, după cum am putut citi în descrierile recitalurilor.

Desigur. Pe de-o parte, niște discuții pregătitoare, în special pentru că noi suntem amândoi avocați ai muzicii contemporane. Pe lângă festivalurile de profil, noi întotdeauna ne dorim să aducem publicul către muzica momentului și am inclus două lucrări românești contemporane, una a marei compozitoare Doina Rotaru și o lucrare de mai tânărul Cristian Lolea, lucrări ce, după părerea noastră, dacă sunt însoțite de anume explicații, au un succes extraordinar la public. Public care, nu numai în România, peste tot, este prins în capcana sutelor de ani de armonie și le vine cumva greu să înțeleagă, să relaționeze cu muzica momentului, mai ales când este vorba de efecte noi, de sunete noi ș.a.m.d. Odată ce sunt explicate, publicul nu numai că înțelege, știe să simtă și chiar își dorește să aibă parte de noi și noi emoții. Pe de-o parte, aceste discuții libere, pe de altă parte, aceste workshop-uri, masterclass-uri. Ne-am dorit foarte mult, și eu, și Mara, să reluăm contactul cu tinerii pianiști și flautiști din țară. A fost deja un masterclass la Bistrița. Înainte de asta, a fost un masterclass la Deva, la Cluj și la Brașov. Iată, a fost un contact, pe cât ne-a permis timpul, cu tinerii muzicieni, cu speranța că îi face, îi motivează și le oferă șansa contactului cu muzicieni de primă mărime, lucrul care sperăm să-i inspire și să-i motiveze pe viitor.