Am plăcerea să stau de vorbă cu dirijorul Valentin Doni, cel care se va afla la pupitrul Orchestrei Naționale Radio vineri, 25 mai, într-un concert din cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi. Bine ați venit în studioul Radio România Muzical!

Bine v-am găsit!

Valentin Doni, ce ne puteți spune despre programul concertului de vineri seară? Cred că este interesant de aflat măcar câteva lucruri din viziunea dirijorului asupra lucrărilor pe care le va interpreta. V-aș ruga să începem invers decât cum este prezentat pe afișul concertului și să vă referiți la Oratoriul lui Liviu Glodeanu, mai ales că în acest an se împlinesc chiar patru decenii de la dispariția acestui compozitor; bănuiesc că și la asta s-au gândit organizatorii acestei manifestări.

În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație! Vreau să vă spun că sunt chiar onorat pentru că m-au ales pe mine să fac acest concert. A fost și este o provocare pentru mine acest program. Știind că o să fiu invitatul dumneavoastră în după-amiaza aceasta, am așternut pe hârtie câteva gânduri referitor la oratoriul lui Liviu Glodeanu. Vreau să vă spun că am lucrat cu multă, multă bucurie și chiar cu curiozitate la această partitură. Cum spuneam, a fost o provocare. Autorul a angajat un efectiv de orchestră impresionant, forță impresionantă, o orchestră simfonică mare, completă, orgă, multă percuție, trei soliști - soprană, mezzosoprană, bariton, recitator, două coruri de copii, mixt. Tot acest efectiv autorul l-a pus în slujba versului lui Nichita Stănescu. Acum, când facem această emisiune, poate o să impresionăm pe ascultători ca măcar din curiozitate să vină la concert ca să vadă această impresionantă forță artistică care va fi în scenă. Lucrarea începe cu sunetele clopotelor, parcă anunțând marea adunare a poporului, scandând "Glorie, eroilor căzuți!", căzuți pe câmpurile de luptă ale marilor bătălii duse de-a lungul timpului. Oratoriul este un omagiu adus soldaților eroi căzuți pe câmpurile de luptă, exprimat de către generația noastră contemporană; omagiu adus soldaților eroi care și-au apărat pământul strămoșesc, românesc, sacrificându-și ce e mai scump, viața. Rolul cel mai important poate îl are recitatorul. Autorul oratoriului îi încredințează acest rol, susținându-l pe parcursul desfășurării acestei pânze muzicale cu diferite mijloace muzicale de exprimare în așa fel încât sensul cuvântului, sensul versului să ajungă cât mai puternic la ascultător. Aici nu cred că este cazul să intru în detalii referitor la tehnici de compoziție folosite de către autor. Merită o astfel de analiză, dar poate cu o altă ocazie. Aș vrea doar să spun că din punct de vedere al felului cum este orchestrat acest oratoriu sunt lucruri foarte, foarte interesante. Autorul a făcut dovada cunoașterii cu lux de amănunte a orchestrei. Orice frază rostită de recitator, orice cuvânt cântat de soliști vocaliști este susținut de orchestră printr-o combinație de instrumente extrem de interesantă, care vine în ajutorul versului ilustrând și mai puternic imaginile create. Un impact foarte puternic asupra ascultătorului este dat de momentele de tutti de orchestră, când tot acest colectiv este antrenat într-o sonoritate de tutti. Efectivul orchestral imens îți creează stări de euforie chiar, stări de profundă recunoștință, de mândrie, de patriotism. Totodată, rămâi și cu un semn de întrebare spre sfârșitul oratoriului. Autorul pune întrebarea "Dar cu noi cum rămâne?" Ei, eroii, au fost mari, nemuritori, glorioși. Dar noi, ce facem noi? Care este rostul nostru? Ce facem noi pentru țară? Va rămâne ceva în urma noastră? Și la fel cum începe se și termină lucrarea, cu sunetele clopotelor anunțând iarăși o adunare care scandează "Glorie, glorie, slavă, slavă!"

Într-adevăr, interesantă această viziune a dumneavoastră despre oratoriu. Vreau să vă întreb, dincolo de partitură - știu că ați mai dirijat la Sala Radio și anul trecut, Orchestra de Cameră Radio, acum dirijați Orchestra Națională, sunt și Corul Academic Radio și Corul de Copii Radio, soliști, recitator Ion Caramitru - cum vă înțelegeți? Ați avut primele repetiții, primele contacte. Cum credeți că veți pune în sunet, în fața spectatorilor și ascultătorilor Radio România Muzical - pentru că va fi concertul transmis în direct - această partitură, această viziune?

Eu sper să pun în acțiune acest mecanism cât mai bine, să coordonez această partitură cât mai reușit. Bineînțeles că s-a lucrat - de luni se lucrează. Astăzi am lucrat pe compartimente - corzile separat, suflătorii, percuția. Nu mai vorbesc că am lucrat demult, de două săptămâni lucrez cu soliștii separat. Rolul lor este extraordinar de important, chiar dacă intervențiile lor sunt scurte. Și aici, dacă mă gândesc la partiția baritonului, este extrem de interesantă și foarte grea din punct de vedere a intonației; foarte multe cromatisme folosește, intervale grele cum ar fi intervalul de cvartă mărită, triton, sărituri de septimă, de octavă...

Deci, Daniel Filipescu se descurcă? (unul dintre soliştii serii)

Daniel Filipescu se descurcă, cu atât mai mult cu cât el are și momente recitative, unde, iarăși, recitativele sunt foarte importante și nu poți să le rostești pe o singură înălțime a sunetului; cuvântul trebuie să-l spui în așa fel încât să-l aduci la urechile ascultătorului punându-i sens adevărat versului.

Spuneați ceva mai devreme că rolul recitatorului în acest oratoriu semnat de Liviu Glodeanu este foarte important. Spuneți-mi cum este actorul Ion Caramitru în rolul său de recitator?

Vă spuneam că este foarte important rolul recitatorului. Încă nu m-am întâlnit cu maestrul Ion Caramitru. Eu, prima dată l-am văzut pe marele actor Ion Caramitru la Chișinău într-un recital pe care l-a susținut dumnealui la Sala cu orgă și am fost extraordinar de impresionat de forța convingerii cu care vine el și-ți povestește, îți rostește poezia. Eu sunt sigur, cu atât mai mult că din câte știu a fost prieten cu Nichita Stănescu, și dumnealui probabil că știe pe dinafară toată poezia lui, sunt sigur că o să fie foarte sugestiv, foarte spectaculoasă participarea lui Ion Caramitru.

(...)

În studioul Radio România Muzical invitatul săptămânii la Perpetuum mobile este dirijorul Valentin Doni, cel care va conduce Orchestra Națională Radio, Corul Academic Radio și Corul de Copii Radio vineri, în concert la Sala Radio, sub egida Centenarului Marii Uniri. Ce semnificație are pentru dumneavoastră această aniversare? Sunteți un om cu rădăcinile în Republica Moldova. Ce semnificație are Centenarul Marii Uniri pentru dumneavoastră?

Foarte importantă! Cred că pentru oricine venit din Basarabia acest eveniment este foarte important. Mai mult decât atât, eu chiar mi-am propus să creez o lucrare care să poarte numele dedicat centenarului și este în curs de lucru, încă nu am terminat-o, dar anul încă nu s-a terminat.

Exact. Iar sentimentele dumneavoastră sigur vor fi exprimate muzical foarte bine. Iată-ne făcând referire și la lucrarea cu care, practic, deschideți concertul de vineri. Este vorba despre suita Mihai Viteazul de Tiberiu Olah, muzica ce a însoțit filmul istoric realizat în 1970 de regizorul Sergiu Nicolaescu.

Da, am ascultat și eu această înregistrare și mi-a plăcut foarte mult. Poate că în interpretarea mea o să găsiți și ceva surprize...

Ceea ce este normal și firesc.

Suita în varianta maestrului Horia Andreescu se încheie cu intrarea în Alba Iulia. Noi am decis să mai adăugăm un număr, Monteoru, unde participă și corul. Ne-am gândit că dacă corul este implicat în oratoriul lui Glodeanu, cu atât mai mult cu cât în partitură există corul, și am zis împreună cu maestrul Ciprian Țuțu să includem și ultimul tablou simfonic din această suită, Monteoru. Și, deci, un plus la această suită o să fie și participarea corului, care e foarte interesantă. O să vedeți că sună extraordinar. Am fost și la repetiția lor și am văzut cum s-au pregătit. Sunt splendizi, sunt foarte bine! Inițial mă gândeam să terminăm cu intrarea în Alba Iulia, dar mă bucur foarte mult că o să fie și corul. o să vedeți că sunt mici schimbări de atitudine, de tempouri... De exemplu, în partea unde curge mult sânge, în varianta maestrului Andreescu mi se pare tempoul un pic prea mișcat. Și-atunci am zis că-și pierde sensul această melodie de jale, de tristețe, pentru că este un moment când toată lumea este tristă. Și-atunci eu am făcut... sper să putem ajunge să transmitem această stare a melodiei ăsteia.

Este o viziune a dumneavoastră proprie și mă bucur că ați dezvăluit câteva secrete. Maestre, o invitație pentru ascultătorii noștri care, încă, să spunem că nu s-au decis să vină vineri la Sala Radio...

Îi invit cu cea mai mare dragoste, cu cea mai mare dorință! Vă rog, făceți-vă timp și îndreptați-vă către Sala Radio pentru că o să aveți nu numai o surpriză, dar, cum vă spuneam și mai înainte, mai ales când o să ascultați Oratoriul lui Liviu Glodeanu, auzind aceste sonorități - sala o să fie plină de sunete, de voci - o să aveți o impresie extraordinar de puternică! Nu o să vă pară rău! Eu vă îndemn cu cea mai mare dragoste, veniți la concert!

Este o invitație frumoasă, mai ales că este un program foarte interesant așa cum spuneam și cum, de altfel, l-am anunțat și noi la Radio România Muzical. Maestre, vă mulțumesc pentru prezența în studio! Sper să aveți vineri o sală plină și mult succes în realizarea viziunilor dumneavoastră asupra partiturilor pe care le veți interpreta!

Vă mulțumesc mult!