Vineri, 10 noiembrie 2017, pianista Raluca Ştirbăţ, soprana Ileana Tonca şi violoncelistul Rudolf Leopold vor susţine un concert cameral la Konzerthaus din Viena. Despre acest eveniment ne-a vorbit pianista Raluca Ştirbăţ, în interviul următor:

Doamnă Raluca Ştirbăţ, în programul concertului pe care îl susţineţi la Konzerthaus, includeţi multă muzică românească, dar şi două lucrări de secol XX din repertoriul universal. Cum aţi conceput structura acestui program şi cu ce artişti veţi colabora?

Această seară este dedicată unei descoperiri extraordinare, anume Sonata op. 22 nr. 1 pentru violoncel sau fagot şi pian de Constantin Silvestri op.22, al cărei manuscris s-a pierdut şi pe care am avut şansa să-l redescopăr cu ceva timp în urmă la Viena, într-o colecţie privată. Şi, în jurul acestei piese am conceput un program care se doreşte un soi de replică a concertului din 8 noiembrie, întâmplare sau nu, 8 noiembrie 1941, un concert aniversar Mihail Jora - 50 de ani, care a avut loc la Bucureşti. La iniţiativa lui Constantin Silvestri - foşti elevi ai lui Jora au compus câte o lucrare: Silvestri - această sonată, Dinu Lipatti - Sonatina pentru mâna stângă op.10. Cu această ocazie am reuşit să aflu şi să corectez şi data reală a primei audiţii a acestei sonatine, care a fost 8 noiembrie 1941, iar în februarie 1942 a fost cea de-a doua audiţie a ei în concert. Noi mai includem în recitalul de la Viena şi liedurile de Jora, 4 cântece op.20 pe versuri de Ion Pilat, scrise de asemenea în 1941, lieduri de Constantin Silvestri pe versuri de Heine, piese solo de Silvestri pentru pian şi, de asemenea, Sonata op.1 de Alban Berg şi Sonata pentru violoncel şi pian de Dmitri Şostakovici, alături de violoncelistul Rudolf Leopold. Solista serii va fi soprana Ileana Tonca de la Opera de Stat din Viena. Recitalul este organizat de Societatea "George Enescu" din Viena cu sprijinul esenţial al Institutului Cultural Român în parteneriat cu Societatea Austro-română.

Vă rog să ne mai oferiţi detalii despre această sonată de Silvestri pe care aţi redescoperit-o. Cum aţi găsit-o şi ce caracteristici are ea din punct de vedere muzical?

Există întotdeauna o combinaţie între munca de zi cu zi a cercetătorului şi acel moment de şansă şi de graţie care se întâmplă câteodată. Lucrarea nu este foarte lungă, are o durată de circa 10-12 minute; ar putea fi împărţită în două sau trei părţi. Începe cu un solo de violoncel sau fagot, evident după caz. Prima parte este lentă, după care urmează o parte a doua extrem de rapidă şi virtuoză, mai ales în ceea ce priveşte ştima pianului. Ştim foarte bine că Silvestri era un briliant pianist, un virtuoz, un improvizator şi asta se aude foarte bine în tot ceea ce a scris el pentru pian. Limbajul muzical este rafinat, este complicat, este un limbaj de secol XX de cea mai bună calitate şi atât cât pot spune eu în acest moment privind detalii de tematică sau de motivică, cred că se pot identifica anumite citate asumate sau, dacă vreţi, un soi de omagiu adresat lui George Enescu, pentru că descoperim chiar în tema sonatei acea celebră celulă X de care vorbea Ştefan Niculescu şi care este un soi de semnătură în toate lucrările lui Enescu.

După recitalul de la Viena, ce proiecte muzicale urmează pe agenda dumneavoastră?

Există mai multe proiecte atât muzicale, cât poate şi editoriale, dar, luaţi-o ca pe un soi de superstiţie a muzicienilor, prefer să vă povestesc despre ele pe măsură ce se vor concretiza.