Joi 2 noiembrie, la Clubul Greenhours din Bucureşti va avea loc lansarea ultimului album apărut la Casa de discuri "7Dreams". Aparţine saxofonistului Nicolas Simion şi este dedicat memoriei lui Johnny Răducanu. În interviul pe care artistul român ni l-a acordat, aflăm mai multe detalii.

…Nicolas Simion, din nou la Bucureşti. Ce surpriză oferiţi iubitorilor jazz-ului de această dată?

Sunt câteva zile în Bucureşti pentru câteva concerte…de curând a apărut noul compact-disc intitulat "Tribute to Johnny Răducanu", o imprimare live făcută acum trei ani la ARCUB, cu Sorin Romanescu la chitară şi Kruno Levacich la baterie. Interpretăm doar muzica lui Johnny Răducanu; sunt şase piese imprimate live. M-aş bucura ca toţi iubitorii de jazz să afle că acest cd există, a apărut la Librăriile Cărtureşti şi Humanitas.

În concertele pe care le veţi susţine acum la Bucureşti va avea loc şi lansarea acestui album?

Absolut. Chiar joi, 2 noiembrie, la clubul Greenhours, de la ora 20.00 şi va mai fi o mică lansare la "Carusel", la Librăria Cărtureşti din str. Lipscani în 5 noiembrie, de la ora 18.00.

Cum aţi ales piesele acestui album, care au fost criteriile? Repertoriul lui Johnny Răducanu este substanţial.

Da. Are foarte multe piese, şi foarte multe piese bune. Am cântat cu Johnny în anii '80, chiar am imprimat LP-ul "Jazz made in Romania" şi cântând cu el, cunoscându-i muzica şi cunoscându-l şi ca persoană privată, mi-a fost mai uşor să aleg câteva piese - am ales "Tescani", "October song", "Gluma", "Jocul" şi alte titluri. Cântându-le cu el le cunoşteam, le-am rearanjat puţin, am mai schimbat unele lucruri, am adăugat o introducere, o coda, pentru ca să existe şi ceva personal. Neavând pian, oricum muzica sună puţin altfel. Am luat în considerare profilul liniilor melodice, cele mai reuşite, cele mai frumoase.

O amintire specială legată de Johnny Răducanu…

Este un omagiu. Din păcate i se cântă muzica foarte rar, are foarte multe imprimări care au apărut la Electrecord şi la alte case de discuri. Dar am impresia că majoritatea jazzmenilor români care ne-au părăsit rămân doar prin imprimările făcute de ei, care sunt mai mult sau mai puţin prezente. Eu am început această serie, am început cu "Tribute to Jancy Körössy", acesta este al doilea "Tribute to Johnny Răducanu" şi aş dori să mai fac un disc cu piesele lui Marius Pop, adică generaţia de la care am preluat noi acest jazz românesc şi care merită să fie cunoscută, să fie prezentă prin muzica pe care a creat-o.

Când am spus o amintire, mă refeream, la o întâmplare, la ceva care vă leagă de Johnny Răducanu afectiv, dincolo de muzică…

Am cântat mult împreună, în concerte, am făcut imprimări. Johnny reuşea să realizeze pe scenă o anumită atmosferă, se dăruia muzicii şi avea puterea de a comunica. Acest lucru mi-a plăcut, am simţit şi am învăţat colaborând cu el faptul că trebuie să intri în interiorul muzicii pentru a transmite ceva. Nu se mai punea problema greşelilor, dacă cunoşti sau nu piesa, la fel ca în muzica clasică. Un muzician redă partitura adăugând ceva din personalitatea lui, din ideile lui, este interpretarea lui, ca şi cum ai fi tu însuţi compozitorul. Eu cunoscându-l pe Johnny ca om, cântând împreună cu el, cred că m-am apropiat de spiritul muzicii lui. Aceasta este ideea. Să fii tu însuţi, dar să dai Cezarului, cu alte cuvinte compozitorului, ce i se cuvine.