O biografie spectaculoasă, o apariţie ce degajă profesionalism, stăpânirea perfectă a unui instrument esenţial în geografia unui stil ce a traversat secolul XX, şi o situare stilistică perfect argumentată în sfera jazzului contemporan. Sorin Zlat impresionează nu doar prin anvergura pianisticii sale, ci şi prin dispoziţia de a-şi asuma segmentul competiţional, cel care oferă la cel mai înalt nivel, posibilitatea lansării pe orbite internaţionale. Şi îl regăsim printre laureaţii Concursului Internațional de Jazz de la Getxo - Spania în 2012, (cel mai bun solist/grup), câştigând Marele Premiu şi Premiul Publicului la Concursul Internațional de Jazz de la Monaco un an mai târziu, Marele Premiu la Concursul Internațional de Jazz pentru pian solo de la Montreux în 2014, şi ca o culminaţie, Marele Premiu la Jacksonville Jazz Piano Competition în Florida - Statele Unite ale Americii . Un detaliu - premiul a fost acordat pentru prima dată unui muzician din afara Statelor Unite Ale Americii. (Nu am menţionat premiile câştigate acasă) . Pianistul Sorin Zlat este invitat duminică 2 aprilie la Gala premiilor de Jazz oferite de Asociaţia Muzza pe 2016, motiv pentru care i-am solicitat acest interviu.

Sorin Zlat, sunteţi absolvent al Universităţii "George Enescu" din Iaşi la clarinet şi, totuşi, v-aţi legat întreaga existenţă de pian. Doar un master la Secţia de pian a Universităţii de Muzică din Bucureşti v-a repoziţionat pe drumul care v-a adus succesul. Cum s-a realizat această schimbare? Cum aţi ştiut că nu clarinetul, ci pianul vă reprezintă într-o mai mare măsură?

Este greu să vă povestesc în câteva cuvinte. Am început să studiez clarinetul pentru că tatăl meu este saxofonist şi clarinetist şi, cumva, mi-a transmis înclinaţia faţă de acest instrument, dar tot timpul am fost constrâns, pentru că este un instrument monofonic, nu este polifonic, ca pianul şi tot timpul am simţit că nu am o mai mare libertate. Mai ales că studiam muzică clasică şi aici trebuie să respecţi ce este în partitură, nu poţi să cânţi mai mult de atât. Şi, am avut norocul, tot datorită tatălui meu… pe lângă muzica clasică, el a studiat şi jazz şi mi-a insuflat pasiunea pentru acest gen muzical. Când m-am îndrăgostit de jazz, tatăl meu mi-a spus… ca să pot cânta şi să pot improviza trebuie să învăţ un instrument armonic, cum ar fi pianul. Şi asta a început în liceu; atunci am început să învăţ câteva lucruri elementare - acorduri, să acompaniez. În Conservator deja am început să abordez mai mult acest gen şi la master m-am hotărât să aleg jazz, atunci dându-mi seama că sunt înclinat spre acest gen muzical şi asta trebuie să fac.

Dacă parcurgem biografia dumneavoastră, observăm că sunteţi un colecţionar de premii, culminând cu cel câştigat cu doi ani în urmă. Deci, în 2015, aţi fost laureat la Jacksonville Jazz Piano Competition din Florida - cu Marele premiu, pentru prima dată câştigat de un muzician din afara SUA. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această experienţă?

O confirmare, în primul rând. Practic, cred că şi asta înseamnă să participi la un concurs, să-ţi confirme talentul şi munca. Şi, bineînţeles, o mare bucurie, o mare realizare. Sincer, nu m-am aşteptat să câştig acest premiu; gândul meu a fost de la început doar să ajung acolo, pe acea scenă şi să cânt. Nu m-am gândit chiar aşa departe, dar s-a întâmplat acest lucru şi, de aici, mi s-au deschis multe drumuri, porţi spre lumea internaţională a jazz-ului. Anul acesta sunt invitat din nou la Jacksonville, pe 28 mai să susţin un recital şi am bucuria ca în acea seară să fie pe scenă şi marele pianist Chick Corea.

Deci, este confirmarea oferită de ţara de obârşie a jazz-ului.

Da, exact.

Şi tot în anul 2015, Asociaţia de Jazz Muza v-a oferit un premiu la Categoria Cel mai bun muzician al anului. Duminică, 2 aprilie, sunteţi invitat să participaţi la Gala Premiilor de Jazz Muza pe 2016 la Hard Rock Cafe. Cum veţi onora această invitaţie şi cum aţi descrie această gală unui necunoscător?

Sunt foarte încântat şi bucuros când sunt invitat la această Gală. De când se ţine, în fiecare an am fost invitat şi mi s-a acordat un premiu. Este un eveniment foarte special şi foarte bine organizat şi îi invit pe toţi iubitorii de jazz, duminică, pentru că este o seară specială.

Veţi cânta împreună cu cvartetul dumneavoastră sau în altă formulă?

Deocamdată nu m-am hotărât. Mă gândeam să cânt solo. Acum mă bate gândul să cânt cu trio-ul meu.

Oricum, cei care vor fi prezenţi acolo vor avea parte de surprize.

Da.

De curând aţi cântat în formulă de cvartet la Festivalul European de Jazz de la Izmir, în Turcia, sub patronajul Institutului Cultural Român. Cum a fost această experienţă?

O experienţă foarte plăcută. Am rămas foarte surprins de publicul turc din Izmir; sunt cunoscători de jazz. La un moment dat chiar fredonau cu noi la bis. Am rămas surprins şi de organizare. Impecabilă! Sunetul de acolo a fost extraordinar. Şi eu şi colegii mei ne-am simţit foarte bine pe scenă.

Intrăm într-un alt registru. Care au fost modelele dumneavoastră? Ce v-a influenţat în conturarea stilului?

Primul model a fost tatăl meu, Sorin Zlat Sr. El mi-a insuflat calităţile muzicale care, şi astăzi, se simt. Tot el mi-a recomandat şi m-a sfătuit să ascult pianişti precum Chick Corea, Keith Jarrett, Oscar Peterson, Bud Powel, dar mi-a spus că trebuie să ascult şi alţi instrumentişti cum ar fi saxofonişti, trompetişti, pentru că aşa îmi pot diversifica stilistica şi genul de improvizaţie.

Şi cum aţi descrie acest stil în care observăm că virtuozitatea joacă un rol atât de important?

Într-adevăr, încă de când am început să cânt, am pus accent pe virtuozitate. Probabil au fost şi anii în care eşti mai energic; asta se reflecta şi în muzică. Dar anii trecând, mi-am dat seama că şi două note dacă le cânţi când trebuie, poţi să creezi muzică şi să transmiţi.

După "Endurance", un album de familie extrem de inspirat, în care descoperim o componentă sentimentală atât de frumos pusă în pagină, ce pregătiţi în continuare?

Lucrez la un nou album. O să dureze pentru că vreau de data aceasta să implic şi o secţie de viori. Vreau să combin muzica de film cu jazz-ul, vor fi noi compoziţii. Estimez că în toamna anului acesta va fi gata.

La final, un gând despre jazz adresat ascultătorilor Radio România Muzical?

Să asculte cât mai mult acest gen pentru că e o muzică spontană, e un gen muzical care niciodată nu te plictiseşte şi te încarcă foarte mult.