ACUM:
23.30
Sunete contemporane
Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Viniciu Moroianu interpretează o lucrare de Dinu Lipatti în primă audiție la Ateneul Român!

Publicat: miercuri, 22 Februarie 2017 , ora 9.09
Pianistul Viniciu Moroianu vă invită la recitalul său de sâmbăta aceasta, în 25 februarie 2017, ora 19.00, de la Sala Mare a Ateneului Român, iar motivul special pentru care discutăm despre acest moment al stagiunii Filarmonicii bucureștene este prezența în program a muzicii lui Dinu Lipatti. În 2017 sărbătorim centenarul nașterii marelui pianist, dar și al compozitorului pe care încă trebuie să-l descoperim - și va fi, sâmbătă, o primă audiție absolută: Sonata romantică. Vrem să aflăm mai multe despre acest opus, neterminat, din 1937, de la unul dintre cei mai avizați cunoscători ai creației lui Dinu Lipatti - pentru că știu că ați semnat și o teză de doctorat pe acestă temă. Așadar, cu ce avem de-a face?

Este o muzică pe care o consider extraordinar de interesantă, o lucrare ambițioasă, scrisă la vârsta de 20 de ani, care a rămas într-o singură parte - probabil că ar fi urmat și alte părți… o lucrare căreia îi fac botezul publicului peste câteva zile și care opune două stiluri absolut diferite și contrastante - suflul romantic, așa cum spune și titlul, unei alte secțiuni, în care predomină sarcasmul, ironia și o anume scriitură aspră, stravinskiană, aș spune anti-romantică. Deci, practic, este antiteza a două lumi. Până la urmă, suflul romantic are câștig de cauză și în felul acesta încheie lucrarea, într-o atmosferă de pianistică luxuriantă, care dă seamă extraordinarei pianistici pe care Lipatti deja la vârsta aceea o avea. Și, per total, sunt numai șapte minute de muzică, însă extraordinar de dense. Personal, sper ca această lucrare lansată zilele acestea să aibă o carieră frumoasă pe scenele de concert din țară și din străinătate, fiindcă eu cred cu tărie în valoarea ei.


Să ne reamintim faptul că Dinu Lipatti a fost un compozitor extrem de apreciat, ca discipol al lui Mihail Jora, laureat al Premiului "Enescu", partener preferat de muzică de cameră al lui George Enescu. De asemenea, Lipatti l-a admirat fără rezerve pe Igor Stravinski; l-a cunoscut, de altfel, foarte bine și ați amintit această influență în Sonata romantică. A fost, de asemenea, un admirator al lui Bela Bartok. Este o lucrare între romantism și modernitate, putem spune, nu, această sonată?

Așa este. Și toată această antiteză, în mod foarte ambițios și modern, este prezentă aici ca un fel de teză de creație. Absolut interesantă și fascinantă pentru 1937, când a fost scrisă.


Știm că ați restituit această lucrare și pe partitură - există deja tipărită, într-o ediție critică. A apărut la GrafoArt, nu? Este disponibilă din câte știu.

A apărut în toamna anului trecut.


Ați cântat în 14 ianuarie, la Casa Artelor Sector 3, Fantezia lui Dinu Lipatti, probabil cea mai ambițioasă și cea mai amplă creație a lui pentru pian. Dar, să reamintim, vorbim despre un autor care nu a apucat să-și deschidă aripile așa cum ar fi meritat; s-a stins din viață la doar 33 de ani. Cum marcați în continuare Anul Lipatti?

Acel recital de care pomeniți a fost realmente o seară întreagă dedicată creației lui Lipatti, în care punctul culminant a fost această Fantezie în cinci părți, un discurs muzical de aproape jumătate de oră, scris mai târziu, în 1940, o lucrare pe care Lipatti și-a cântat-o la Ateneul Român, într-un concert aniversar al Societății Compozitorilor Români, după care decenii în șir nu a mai fost cântată, până când am avut privilegiul să o readuc la viață, în 1992 - deci după 51 de ani de la acea primă audiție. Voi continua, firește, în tot acest an să cânt lucrări de Lipatti și să încerc să le impun în viața de concert. Lipatti a scris, conform catalogului lui Grigore Bărgăoanu, 49 de titluri, extraordinar de diverse - muzică de cameră, muzică pentru suflători, muzică simfonică… Creația lui pianistică este doar o parte și nu majoritară în creația lui. Asta dă seamă pentru o gândire componistică ce năștea niște promisiuni majore realmente, așa cum și-au dat seama marii contemporani ai lui în frunte cu George Enescu. Deci, vâna componistică a lui Lipatti este majoră; el însuși a avut obsesia asta de a compune, de a crea. La un moment dat, timpul pentru creație…


… s-a diminuat mult, pentru că era nevoit să concerteze…

… s-a rarefiat din cauza stagiunii de concert și a bolii, dar a lăsat cel puțin câteva titluri - Trei dansuri românești sau Sonatina pentru mâna stângă - care sunt referențiale penru patrimoniul muzical românesc. Voi continua să cânt. În Festivalul Enescu voi face Simfonia concertantă pentru două piane și orchestră de coarde cu Camerata Salzburg, voi cânta Concertino cu Filarmonica "George Enescu", voi avea un moment Lipatti în cadrul unui recital de la Besançon - acel festival longeviv, unde Lipatti în urmă cu 67 de ani și-a susținut ultimul recital. Și tot așa… pe parcursul întregului an voi sluji cu toate puterile acest centenar, voi continua să public și să cercetez și consider că nici un efort nu este prea mult pentru a pune în valoare această extraordinară și grandioasă moștenire pe care Dinu Lipatti a lăsat-o posterității.


Sâmbătă aveți, de asemenea, în program poate mai cunoscuta sa Nocturnă op.6 în fa diez minor. Se încheie programul cu Studiile simfonice de Robert Schumann, un alt opus pe care Lipatti îl cânta adesea. Ați gândit întregul program sub semnul repertoriului lui? Greșesc dacă spun asta? E prea mult?

Și da și nu. Celelalte două piese, din câte știu, Lipatti nu le-a cântat, adică Fantezia cromatică și Fuga de Bach și Sonata op.101 de Beethoven, dar sigur că Bach a fost unul dintre cei mai iubiți autori pe care Lipatti i-a cântat și absolut de referință sunt claritatea și echilibrul pe care Lipatti le arată inclusiv în muzica marelui Johann Sebastian Bach. Am conceput un recital cât am putut mai unitar, în același timp, în diversitatea lui de stiluri și voi încerca să realizez o seară frumoasă, așa cum…


… cum Lipatti merită!

Încerc să onorez, din toate puterile, așteptările publicului.


Pianistul Viniciu Moroianu, cu o invitație de a nu pierde recitalul său de sâmbătă aceasta, 25 februarie, de la Ateneul Român, mai ales că în primă audiție absolută se va cânta Sonata romantică de Dinu Lipatti, urmată de Nocturna sa op.6 în fa diez minor. Mulțumim pentru această intervenție!

Interviu realizat de Ștefan Costache