Cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, ICR New York organizează, în SUA şi Canada, o serie de evenimente cu participarea pianistului Matei Varga, a actorului Ioan Ardelean, precum şi a scriitorilor şi universitarilor Adam J. Sorkin, Diana Manole şi Crina Bud. Ziua Culturii Naţionale se organizează anual, oferind vorbitorilor de limbă română din întreaga lume oportunitatea de a-şi exprima adeziunea la valorile eterne ale culturii şi civilizaţiei naţionale. Despre participarea la acest eveniment, programat pentru 11 ianuarie 2017, ne-a vorbit pianistul Matei Varga.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră data de 15 ianuarie?

Înseamnă foarte multe încă din vremea în care la şcoală recitam poeziile lui Eminescu şi-mi exersam memoria, care e atât de importantă pentru ceea ce facem noi. Însă, în acest an în mod deosebit înseamnă o apariţie la Institutul Cultural Român din New York, unde voi avea marea bucurie să cânt pentru Ziua Culturii Române un minirecital format din muzica a trei compozitori şi interpreţi, aş spune eu, care pentru mine înseamnă extraordinar de mult… O inspiraţie şi un model: George Enescu, evident, Dinu Lipatti - pe care-l aniversăm anul acesta la 100 de ani de la naştere şi un compozitor poate mai puţin cunoscut deşi în România este un nume de rezonanţă - Tudor Dumitrescu, care ne-a părăsit mult, mult prea devreme, la cutremurul din '77, dar care pentru mine a fost întotdeauna o inspiraţie extraordinară şi o personalitate fascinantă. N-am să uit, fiind foarte tânăr - 12, 13 ani - şi văzând pentru prima dată la televizor interpretarea lui a Concertului de Ceaikovski, de la Sala Radio, care, efectiv, cred că pentru orice tânăr pianist este o motivaţie fantastică şi o inspiraţie de a munci mai mult, de a face tot ce poate pentru a atinge acel nivel extraordinar de virtuozitate şi de poezie şi de energie fantastică pe care Tudor o avea. Am aflat curând după aceea că el a şi scris, din păcate foarte puţin, însă există un ciclu de preludii dintre care am cântat în trecut şi pe care acum le voi interpreta toate în cadrul acestui recital. Cred eu, şi o spun cu toată convingerea, într-o premieră absolută americană, pentru că nu cred că aceste piese au fost cântate aici vreodată, din păcate, până acum, dar de-acum încolo sper că vor fi.

Sunt programate alte astfel de iniţiative pentru acest început de 2017?

Sigur. Voi continua să cânt aceste preludii în recitalurile mele de aici, din prima parte a anului - în New Mexico, în California, la Boston. Şi, de asemenea, din Lipatti aş vrea să introduc în programele mele cât mai multe piese pentru că, evident, el este cunoscut ca uriaşul pianist care a fost, însă din păcate foarte puţină lume este familiară cu creaţia sa componistică. Deci, cred că este de datoria noastră, a tuturor, şi, cu siguranţă, de datoria mea locuind aici şi cântând pentru publicul american să introduc câteva din lucrările lui, mai cu seamă în acest an în care-l aniversăm. Şi, de asemenea, sper că în decursul lui 2017 voi reveni la Radio, unde intenţionez să înregistrez un CD recital cu lucrările mai puţin cunoscute şi mai puţin înregistrate ale lui Lipatti.