ACUM:
22.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Aurelia Florian, aflată la Tokyo: Sunt emoționată să vă împărtășesc bucuria mea de a mă afla aici

Publicat: miercuri, 16 Noiembrie 2016 , ora 17.02

Aurelia Florian ești, incotestabil la ora actuală, o artistă care merită toată atenția: atât atenția noastră, cât și a publicului de peste tot pe unde ești invitată să cânți. De data aceasta, convorbirea pe care o avem este prilejuită de un important și dublu debut pentru tine: debut în rol - rolul Mimi de "Boema" pucciniană - și debut în teatru - la New National Theater din Tokyo. Cum privești acest dublu debut?

Pentru mine, Mimi este un rol pe care am ținut de foarte mulți ani să-l fac. Cântasem La Rondine și acum m-am întors la Boheme. Așa a fost să fie. Oricum, consider acest dublu debut, un moment special al vieții mele.


Cum este New National Theater din Tokyo?

Teatrul este splendid. Artiștii sunt de o calitate extraordinară. Foarte bine pregătiți. Orchestra sună extraordinar de bine, iar corul de copii, nemaipomenit. E o bucurie, o onoare și mulțumesc lui Dumnezeu că sunt aici și în acest moment important.


Partnerii tăi de producție, de spectacol sunt 2 italieni, Gianluca Terranova - în rolul Rodolfo și Fabio Maria Capitanuci - Marcello, iar restul, japonezi. Ați reușit să vă armonizați între voi, sunt diferențe de școală evidente între soliștii europeni și japonezi, după părerea ta?

Majoritatea soliștilor de aici sunt artiști care au studiat în special în Italia, la Roma, s-au perfecționat acolo. Nu am găsit nici un fel de problemă în a ne uni pe scenă și a ne crea momente extraordinar de frumoase în această partitură. E o bucurie să participăm cu toții și îmi demonstrează de fiecare dată că muzica - în special opera - are un singur limbaj internațional cu care, dacă-l rostești din suflet și cu cea mai mare plăcere, ne putem înțelege într-o singură limbă.


Te-a impresionat vreunul din parteneri în mod deosebit?

Da, colegul meu Gianlucca (n.r. Terranova ) este o voce excepțională, un coleg superb. La fel, Fabio Maria Capitanuci. Împreună putem crea momente frumoase. Iar dirijorul, efectiv ne susține și am doar cuvinte de laudă pentru el. Sunt așa de emoționată să vă împărtășesc bucuria mea de a fi aici... Pentru mine, acest debut este un vis devenit realitate. Regia este una tradițională și nu e tocmai nouță. Este o producție din 2003. Regizorul este un japonez, Aguni Jun, care a respectat într-atât de bine partitura și sensul cuvintelor și a creat așa imagini frumoase, că opera ți se pare basm...Primul act este același cu ultimul, practic același tablou, iar în actul al doilea, deși e multă lume pe scenă și haos, în tot haosul ăsta, toți sunt așa de bine pregătiți, încât nu au existat decalaje. Orchestra sună CD. Corul, la fel. Nu am văzut în viața mea artiști atât de bine pregătiți și cu atâta dăruire și cu atâta voință să iasă totul perfect. Așa sunt japonezii ca nație: umili și frumoși sufletește, buni, bine pregătiți și nimeni nu greșește... Eu, din prima zi am rămas efectiv uimită. Mă așteptam să fie greu, mă gândeam că e alt continent, un alt teatru, o altă nație, altă educație, mă așteptam să am surprize neplăcute. Dar aici, efectiv toți sunt extraordinari.


Ți-ai luat un model de interpretare când ai început să studiezi rolul "Mimi"?

Știți că eu dintotdeauna am considert-o pe Cotrubaș cea mai bună "Mimi" a timpului. În ultima perioadă însă, am descoperit-o pe Teresa Stratas: care, nu are probabil cea mai excepțională voce, dar care, după ce am văzut-o în regia lui Zefirelli, m-a marcat efectiv. Am rezonat mai bine cu Tereza.


Are
și o poveste acest debut al tău de la Tokyo, în "Mimi"?

Acum doi ani de zile, vă mărturisesc că directorul artistic de aici se afla în sală la Bayerische Staatoper din München, când am cântat acea Traviată cu Leo Nucci și Rolando Vilazzon. Și el m-a invitat la Tokyo pentru "Boema" de acum. Așa a fost să fie mereu în cariera mea. De fiecare dată, un lucru a creat un altul, o altă oportunitate.


Cum ți se pare totuși partitura din punct de vedere vocal și interpretativ a rolului?

Pentru mine, rolul nu ridică nici o piedică. Deci vocalmente nu am simțit nici un handicap de la bun început.


Ai studiat partitura singură sau cu cineva anume?

Am studiat-o la Brașov, cu Ovidiu Mezei ( n.r. pianist și directorul artistic al Operei din Brașov ). Mi-a fost profesor. În general știți, eu studiam tot timpul în Italia, aveam pianistul meu, dar acolo era dificil să plec mereu și să studiez. Așa că, atunci când m-am apucat de studiu, m-am dus frumos la sediul Operei din Brașov, i-am cerut sală lui Ovidiu Mezei și i-am cerut ajutorul, știind că aveau La Boheme în repertoriu. Vreau să vă zic că m-am pregătit așa de bine încât, în momentul în care am avut prima repetiție, maestrul Paolo Arrivabeni, doar două lucruri mi-a spus: să fac frază pucciniană, adică unde să nu respir, și să fac fraza, și mai lungă decât era. În rest, nu a avut ce să-mi spună și asta mă face să cred că încă mai avem oameni de calitate în România, cu care se poate studia, pe care ne putem baza. Eu chiar îmi pierdusem speranța.


În urmă cu câteva ore am văzut că ai postat pe pagina ta de socializare, următoarea afirma
ție: "nu există operă mai romantică - sigur! - ca Boema". Cum ai ajuns la această concluzie?

Este o operă tânără. Tot timpul proaspătă, cu subtilități, cu atâtea parfumuri, o bucurie. Și sunt atât de îndrăgostită de personajul meu, simt că l-am construit ca un costum, pe măsura sufletului meu... Îmi este tare dragă Mimi. Îmi este tare dragă, pentru că este o victimă a sorții - care o face să trăiască săracă, singură, bolnavă, îndrăgostită, nefericită - care sfârșește în cele din urmă în brațele poetului său Rodolfo. Iubesc această operă pentru că într-adevăr este o operă mereu tânără și eternă...


Mă bucur mult pentru tine că ai ajuns în acest moment de carieră și îți țin pumnii pentru mâine, cu tot dragul.

Vă mulțumesc

Luminița Arvunescu