La finalul unei noi ediţii a Festivalului Internaţional "Enescu şi muzica lumii", directorul artistic al evenimentului, violoncelistul Marin Cazacu, face un bilanţ şi ne dezvăluie ideile pe care le va pune în practică în următorii ani ai festivalului de la Sinaia. 

Maestre Cazacu, ediţia a XVII-a a Festivalului "Enescu şi muzica lumii" a ajuns la final. A fost o ediţie care i-a avut, poate mai mult decât oricând, pe tineri în prim-plan. Care aţi spune că sunt cele mai importante câştiguri ale lor în urma participării la evenimentele de la Sinaia?

Se ştie că pentru tânăra generaţie posibilitatea de a apărea pe o scenă de concert este extrem de importantă, pentru că acolo, scena este cea care decide care sunt calităţile, care este potenţialul unui artist ca în viitor să devină o personalitate puternică şi care să se poată exprima pe scenă. Scena este cea care creează emoţii, cea care creează comunicare, iar pentru tinerii care au fost prezenţi aici, aceste concerte au însemnat o confirmare mai degrabă a ceea ce ei vor face în carieră. Orchestre de tineret foarte multe… au fost toate cele trei orchestre de tineret ale României - Orchestra Sinfonietta (16-21 de ani), Orchestra Junior (cu tineri între 12-16 ani) şi Orchestra Română de Tineret care împreună cu Orchestra Naţională de Tineret a Moldovei au alcătuit Orchestra de Tineret România-Moldova, într-un proiect unic. Toate aceste evenimente au fost pigmentate din când în când cu recitaluri ale tinerilor interpreţi, recitaluri instrumentale şi vocale, pentru că foarte mulţi dintre aceşti tineri se pregătesc în cariera lor în mod special ca să devină solişti. Acesta este un lucru minunat, dar, până la urmă, foarte mulţi dintre ei vor ajunge să cânte într-o orchestră sau vor deveni pedagogi de instrumente, profesori de instrumente. Recitalurile pe care le-am iniţiat aici, la Sinaia, cu aceşti tineri au fost extraordinare pentru că au calităţi de excepţie, sunt strălucitori, au expresivitate, au o tehnică foarte bună, iar bucuria lor a fost ca după ce au apărut pe scenă de unii singuri, în compania unui pianist, ca după aceea să se poată exprima în cea mai frumoasă expresie muzicală, cea de creativitate colectivă, cântând într-un ansamblu orchestral. Publicul a remarcat aceste calităţi ale acestor tineri de a se adapta atât de frumos de la situaţia de solist singular pentru ca după aceea să-i audă şi să-i simtă cu creează în colectivitate. Pentru mine a fost o experienţă de neuitat şi sunt încântat că această şcoală de vară adevărat, cum este socotită cea de la Sinaia, este cea care dă speranţe şi garantează viitorul muzicii româneşti.

Orchestrele de tineret care au cântat în festival sunt active şi în afara acestui eveniment. Ce alte invitaţii au primit ansamblurile pentru perioada imediat următoare?

De fapt, noi aici producem evenimente pe care, după aceea, le exportăm. Toate evenimentele au fost exportate la Bucureşti, la Festivalul "Vară Magică", concertele având loc în minunata sală a Ateneului Român… şi nu numai, pentru că alte evenimente, după ce i-am pregătit la Sinaia şi au concertat la Bucureşti, la Ateneul Român, Orchestra Sinfonietta a fost prezentă la Festivalul "Gustav Mahler" din nordul Italiei, iar Orchestra România-Moldova, după acelaşi parcurs, va apărea pe data de 26 august la Festivalul Young Euroclassic de la Berlin, în celebra Konzerthaus. Sunt evenimente care încununează o muncă de vară intensă şi care, pe de altă parte, îi stimulează pe aceşti tineri să ştie că în viitor prezenţa lor pe scenele importante este foarte importantă, pentru că acolo dau dovada calităţilor şi a talentului lor.

Cum va arăta ediţia de anul viitor, pentru că la final de festival se face nu numai un bilanţ (pe hârtie, dar mai ales mental) şi cred că se nasc şi idei noi pentru programele ediţiilor următoare. În linii mari, cum va arăta ediţia cu numărul XVIII?

Da, aşa este. Deja după această ediţie am tras concluzia că trebuie să dezvolt o latură care nu a fost foarte mult prezentă, nu neapărat în ediţiile festivalului de la Sinaia, ci mai degrabă în sistemul de educaţie din România, ca aceşti tineri să poată să facă şi muzică de cameră, formaţii instrumentale de la două la şase persoane, înainte de a ajunge într-un ansamblu orchestral. Este necesar acest lucru, iar pentru ediţia viitoate m-am gândit că acest lucru îl vom dezvolta exact cu aceşti tineri care fac parte din orchestrele de tineret şi cu cei care vin să cânte şi partituri solistice la Sinaia.

Ştiu şi eu, chiar din proprie experienţă, că într-adevăr este o lacună mare în sistemul de învăţământ românesc actual, în liceele de muzică.

Asta este. De fapt, tot acest proiect pe care l-am iniţiat la Sinaia este un proiect complementar la ceea ce poate să ofere sistemul de educaţie din România, care are limitele lui. Sigur că s-a dezvoltat, progresează, dar nu suficient, în aşa fel încât e nevoie de acest tip de proiecte complementare care să dezvolte şi mai mult calităţile acestor tineri pentru că, să nu uităm… noi când facem comparaţie cu ce se întâmplă în lumea occidentală ştim că cele mai bune orchestra sunt în spaţiul anglo-saxon, iar pregătirea acelor tineri se bazează în mod special pe ceea ce facem noi acum la Sinaia. Sperăm ca şi noi să ajungem la acele performanţe.