Levente Molnár s-a născut în 1983 în România şi s-a mutat ulterior în Ungaria. De la vârsta de 14 ani a studiat la Facultatea de Muzică din cadrul Nagy István School for Music and Fine Arts, apoi a fost admis la Facultatea de Muzică a Universităţii din Oradea în 2001, unde a studiat cu Marian Boboia. În 2006, Levente Molnár a debutat cu mare succes în rolul titular din opera Don Giovanni de Mozart la Opera de Stat din Budapesta, unde a fost şi este în continuare aplaudat în multe alte roluri. Un alt moment important în cariera lui Levente Molnár a fost debutul la Opera Regală din Londra, interpretând tot un personaj din opera Don Giovanni - Masetto. Începând din stagiunea 2009-2010, Levente Molnár a fost şi solist al Operei Bavareze de Stat din München.

Baritonul Levente Molnár a debutat pe parcursul lunii noiembrie în stagiunea operei Metropolitan din New York, în seria de spectacole cu Boema de Giaccomo Puccini. Într-o viziune regizorală deja consacrată, cea a lui Franco Zeffirelli, Levente Molnár interpretează rolul Marcello, avându-i alături pe scenă, printre alţii, pe Barbara Frittoli, Ana María Martínez şi Ramón Vargas. Spectacolul cu opera Boema programat la Metropolitan Opera House în 5 decembrie 2015, cu Levente Molnár în distribuţie, a fost transmis în direct la Radio România Muzical, în deschiderea celei de-a XVII-a Stagiuni de transmisiuni directe de la MET. Cu acest prilej, apreciatul bariton a acordat în exclusivitate un interviu postului Radio România Muzical.

Sunteţi pentru prima dată la New York. Vă place oraşul? Cum îl percepeţi?

Îmi place foarte mult. Oamenii sunt deschişi către cultură iar acest lucru este foarte important pentru mine. Publicul este deosebit, așa că mă bucur să fiu aici! Este un moment foarte important pentru cariera mea.

Pe unde aţi apucat să vă plimbaţi prin New York?

Mai ales prin parcuri. În Central Park îmi place foarte mult.

În ce moment al carierei dumneavoastră aţi cântat pentru prima dată rolul Marcello? Cum a fost atunci şi cum vă amintiţi acel moment?

Prima dată l-am cântat la Paris, când eram foarte tânăr şi am avut multe emoții atunci, pentru că am fost alături de muzicieni foarte buni. Eram însă pregătit şi atunci foarte bine şi am avut succes cu acest rol, care îmi place mult! Este un rol foarte sensibil, un rol important, Marcello este un prieten foarte bun. L-am interpretat ultima oară şi la Covent Garden, unde, de asemenea, am lucrat cu cântăreţi excelenți dar și cu maestrul Placido Domingo. Cu el am vorbit pe larg despre rolul Marcello şi mi-a spus ce ar trebui să fac: să fiu un prieten foarte deschis şi să ascult problemele celorlalte personaje. Exact asta am făcut şi toţi au spus că este de dorit să joc bine, să fiu foarte implicat pe scenă.

Aşa cum aţi menţionat, aţi interpretat recent rolul Marcello la Opera Regală Covent Garden, alături de Piotr Beczala, Ecaterina Bakanova şi Liliana Harutunian - o distribuţie de clasă. Acum cântaţi la Metropolitan, pe aceeaşi scenă cu Ramon Vargas - un specialist al rolului Rodolfo, cu Barbara Frittoli - un alt nume celebru, care revine după multă vreme în rolul Mimi - şi cu Ana Maria Martinez. Aşadar o distribuie foarte versată în repertoriul puccinian. Cum vă simţiţi alături de aceste voci?

Ooo, este minunat să cânt cu ei! Mă simt deja acasă, pentru că am cântat împreună de mai multe ori și la München. Am cântat şi cu doamna Angela Gheorghiu… şi, deja, suntem colegi buni cu toții. Mă simt, așadar, bine cu ei. Îmi plac foarte mult vocile lor.

În ce ritm au loc repetiţiile? Cum se desfăşoară practic pregătirea acestei montări?

Aproape în fiecare zi, de două ori. Trebuie să fim acolo şi să lucrăm patru ore urmate de o pauză şi încă patru ore. Lucrăm, în general, foarte mult aici. Din când în când facem un duet, Mimi - Marcello, alături de zece oameni care stau și se uită în partitură, atenți la cum cântăm, la eventualele greșeli. Și regizorul ne spune ce trebuie să facem… în fine, mai mult de zece oameni stau acolo şi ne spun ce e bine, ce nu e bine. Pregătirea aici, în Metropolitan, e foarte profesionistă.

Este o maşinărie foarte bine pusă la punct.

Da. Aşa este.

Cum vă simţiţi în montarea acestui nume aproape sacru si pentru film şi pentru operă - Franco Zeffirelli?

Este incredibil! Foarte frumos. Şi din afară şi din interior e la fel de impresionant şi foarte special. Simţi sufletul lui Franco Zeffirelli în Boema de aici. Este incredibil! Este sfânt pentru mine. Totul este pus la punct foarte, foarte clar şi foarte profesionist.

Cât de confortabil vă simţiţi pe o scenă care ştim că este uriaşă şi care solicită destul de mult vocile?

Mie îmi place foarte mult acustica. Metropolitan este un nume mare dar dacă cineva ajunge să cânte acolo şi simte publicul - pentru că publicul este foarte, important - poate observa că este una dintre scenele care atunci când sala este plină câștigă în calitatea acusticii. Pentru mine acest lucru este foarte interesant, pentru că în altă părți ale lumii, dacă sala este plină nu se observă același fenomen, însă Opera Metropolitan este avantajată din acest punct de vedere. Îmi place foarte mult acustica, mă simt acasă.

Cum va fi Marcello din 5 decembrie comparativ cu Marcello de la Covent Garden din Londra. La fel sau aţi simţit nevoia să mai adăugaţi o serie de elemente personajului?

Mult mai discret, mult mai serios, asta pot să spun. Aşa evoluează caracterul în cadrul regiei dar mie-mi place foarte mult şi aşa.

Şi cum este Ana Maria Martinez?

Foarte bună! Am cântat cu ea la München, unde ea a interpretat rolul Mimi. Așa că, putem să spunem că la Metropolitan cântă acum două Mimi. Îmi place să aud o voce aşa de plină pentru Musetta. Cântă foarte, foarte frumos şi joacă foarte bine. Este extraordinară!

Debutul la Opera Metropolitan aduce cu sine multe viitoare surprize profesionale. Vă deschide acest eveniment noi perspective? Vă aduce oportunităţi? Aţi semnat deja noi contracte?

Da. Sunt foarte fericit pentru că deja m-au întrebat despre alte roluri. Încă nu pot să spun nimic.

Nici măcar un indiciu?

M-au solicitat pentru Sharpless din Madama Butterfly, pentru anul viitor, dar din păcate nu sunt liber. Cânt în "Don Giovanni" la Zurich. Însă m-au întrebat când aș fi liber şi aș putea să vin înapoi, așa că sunt foarte fericit. Anul viitor mă întorc la Opera Metropolitan pentru Don Pasquale - Malatesta. Mă simt privilegiat că pot etalez două roluri - unul în care sunt foarte serios şi unul din opera buffa, unde pot fi foarte comic.

Chiar aşa! Interior, către ce tip de roluri aţi înclina mai mult? Către cele mai serioase, mai dramatice sau către cele specifice operei buffa?

Şi, şi. Eu spun întotdeauna că îmi place foarte mult scena. Când sunt pe scenă sunt şi actor, nu doar cântăreţ şi observ că am succes așa, ca actor. Îmi place foarte mult să fiu serios pe scenă, să fiu vesel, să fac nebunii… să-mi asum diferite ipostaze! Simt că sunt un cântăreţ care gândeşte şi ca un actor.

Cum se simte Levente Molnar în acest punct al carierei sale?

Acum am reuşit să cânt şi aici, la MET. Sunt foarte, foarte fericit şi sper că această experiență o să-mi dea un nou impuls pentru a aborda şi mai multe roluri, pentru a-mi continua cariera sănătos. Mi-aș dori că din acest punct să pot cânta mai departe pe scene importante și cei care mă iubesc să se simtă mândri de mine. Sper să reuşesc să fiu un cântăreţ atât de bun încât să pot să ofer publicului ceva în plus. La asta visez! Să fiu un muzician care nu cântă doar frumos, nu joacă doar bine pe scenă, ci un interpret la care este evident că este preocupat în mod profund de operă și care oferă emoție internsă publicului, fie că vorbim de veselie sau de tristețe. Asta aş dori să ofer publicului meu.

La final, am să vă rog să încheiem, dacă sunteţi de acord, cu un gând adresat ascultătorilor de operă ai postului Radio România Muzical. Ce la transmiteţi?

Vă rog frumos să rămâneţi întotdeauna cât mai aproape de cultură, pentru că ea ne oferă un plus, ne ajută să fim mai buni. Cultura este cea mai importantă în viaţa noastră, ne arată cine suntem, de unde venim, ne definește. Cultura noastră - cultura română, maghiară, europeană - este foarte bogată. Să rămânem cât mai aproape de ea şi să fim mândri de cultura noastră!