Arhivă : Interviuri Înapoi

Mirabela Dina - solista Orchestrei Naționale Radio

Publicat: vineri, 3 Aprilie 2015 , ora 11.56

Concertul de vineri, 3 aprilie 2015, al Orchestrei Naționale Radio este o bună ocazie de a urmări doi invitați de marcă ai ansamblului. La pupitru se va afla dirijorul Julien Salemkour, iar în postura de solistă va evolua Mirabela Dina. Despre colaborarea cu ansamblul simfonic mare al Radioului, pianista a declarat:


Am fost surprinsă pozitiv și este o orchestră minunată, care cântă foarte închegat împreună, care răspunde foarte mult la ceea ce dirijorul cere, iar Julien Salemkour este un adevărat profesionist. Lucrează amănunțit, foarte amănunțit chiar, și știe exact ce vrea. Consider că este o colaborare absolut pozitivă.


Propuneți cel de-al doilea concert de Johannes Brahms. De ce ați ales această lucrare?

Pentru că e concertul meu preferat! Dintotdeauna mi-a plăcut. Eram copil și-l ascultam pe profesorul meu de atunci, pianistul Mihai Ungureanu, cântând și eram înnebunită. Visam la concertul acesta zi și noapte; l-am auzit mai des, chiar în interpretarea lui, și simțeam că e exact pe lungimea de undă a sufletului meu. Până în ziua de azi nu s-a schimbat nimic. Din punct de vedere emoțional este cu totul altceva decât dacă aș cânta în oricare alt loc; pentru că aici m-am născut, pentru că aici îmi sunt rădăcinile, pentru că am și-mi regăsesc prieteni de-o viață cu care poate un an nu vorbim, nu avem nici un fel de contact, iar când ne vedem e ca și cum ne-am fi despărțit cu o zi înainte și asta, sigur, este o senzație extraordinară. Și, nu în ultimul rând, și faptul de a veni și de a-ți vorbi limba ta, de a comunica în limba ta este un aspect foarte important, care te face să te simți bine.


Desfășurați și o activitate pedagogică atât prin masterclass-uri în țară, cât și la Koln. Cum sunt studenții zilelor noastre? Cum sunt tinerii muzicieni de astăzi?

Foarte diferiți. Depinde și din ce parte a lumii vin, bineînțeles. În general, percepția e foarte diferită. Cineva care e în Germania poate că are alt gen de atenție sau, pur și simplu, de percepție față de cineva care vine din Rusia - e alt aproche față de instrument și față de muzică în general. Mi-e greu să descriu exact, nu vreau să intru nici în șabloane, să spun că, da, un chinez vede așa și un român vede altfel… nu, nu e vorba de asta, dar e vorba totuși de un background pe care fiecare îl aduce cu el în momentul când vine și, bineînțeles, de nivelul la care se găsește. Am avut chiar la începutul lunii martie un masterclass la un gimnaziu din Germania. Ceea ce noi cunoaștem dintotdeauna, cum erau la noi liceele de artă, sau de muzică mai precis înainte de '89, în Germania nu există decât câteva în toată țara. Unul dintre ele este în Montabaur și acolo am fost invitată să dau un masterclass o zi întreagă, cu copii extrem de talentați, între 14 și 18 ani. Pot să spun că nivelul era extrem de ridicat; sunt viitorii studenți cei care ies din astfel de gimnazii.


Ați vorbit de background-uri. Care este background-ul muzicienilor români? Prin ce se individualizează ei?

Este o bază foarte solidă, în general, cea care se pune aici - și stilistic, și din punct de vedere al seriozității față de studiul zilnic. În Germania e foarte la modă această mentalitate - dacă copilului meu nu-i face plăcere să studieze la un instrument, atunci eu nu-l oblig; nu trebuie să obligi pe nimeni, pentru că, după aceea, se va răsfrânge împotriva lui, dar în România, cine se hotărăște să cânte la un instrument, să facă muzică, eu zic că știe ce-l așteaptă și, mai ales, se ține de această disciplină de care este nevoie pentru un astfel de drum.

M-aș bucura să salut și să recunosc cât mai mulți din vechii mei prieteni bucureșteni în cadrul concertului care va avea loc în Sala Radio, la ora 19.00.

Interviu realizat de Lucian Haralambie