Pianista Karina Şabac este vineri, 13 februarie 2015, solista Orchestrei Naţionale Radio în Concertul nr. 20 KV 466 în re minor pentru pian şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Programul este completat în prima parte cu Uvertura operei "Don Giovanni" din creaţia aceluiaşi compozitor austriac, urmând ca după pauză publicul să audieze Suita simfonică "Şeherazada", cu violonistul Virgil Zvorişteanu în ipostază solistică. La pupitru se va afla din nou Tiberiu Soare, dirijor principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio. Despre colaborarea cu ansamblul simfonic mare al Radioului, Karina Şabac a declarat:

Am avut o repetiţie foarte inspirantă, în care ne-am ascultat unii pe alţii. A fost extraordinar să-l revăd pe Tiberiu Soare - noi am fost colegi de generaţie când eram mai mici, în liceul de muzică. Sunt foarte pasionaţi şi foarte implicaţi când cântă şi au un fel foarte intens de a asculta, ceea ce este inspirant. Cred că este şi riscant, dar este şi inspirant pentru că rezultatul poate să fie extraordinar.

Programul a fost gândit ca unul pentru Ziua Îndrăgostiţilor, pentru Sf. Valentin, vorbind mai ales de Uvertura operei "Don Giovanni" şi de Suita simfonică "Şeherazada". Cum se leagă acest concert de Mozart cu restul programului?

Eu sper că o să se lege foarte frumos. Mi se pare că se potriveşte foarte bine. Uvertura este în re minor, concertul este în re minor. Vedeţi, concertul acesta de Mozart nu este un concert clasic spre baroc, este un concert clasic spre Beethoven deja, spre partea târzie. Există elemente pe care le găsim mai târziu în romantism şi există elemente de structură care nu sunt cum ar fi în clasic, de patru măsuri şi iarăşi patru măsuri, sunt câteodată cinci măsuri, câteodată lipseşte o măsură. Sunt foarte multe tensiuni şi nerezolvări şi cred că asta creează un anumit spirit care se potriveşte în contextul programului.

Rămânem la acest concert de Mozart. Cum a evoluat el în viziunea dumneavoastră de-a lungul carierei?

Am crescut cu el, evident, ca toţi pianiştii. Îl auzi şi este un concert pe care mi-am dorit să-l cânt. Evoluţia… este atât de greu să vorbim… înregistrările vorbesc mai mult despre noi decât noi despre noi înşine. Cred că… de exemplu acum cânt muzică contemporană şi lucrez şi în operă, şi lucrez şi în teatru. Tocmai am cântat un concert cameral cu un violoncelist de la Filarmonica din Berlin, acum două săptămâni, şi aveam piese de Britten şi Anatol Vieru - sonate. Era muzica secolului XX. Cred că după ce ai făcut mult repertoriu modern şi contemporan ajungi să-ţi dai seama că, de fapt, clasicul este şi în aceste piese, iar când te întorci la Mozart începi să auzi Şostakovici. De exemplu, partea asta a treia o auzi peste tot în cvartete, în simfonia lui. Este un motiv supercunoscut, sunt tot felul de motive de genul acesta, ascunse în piese pe care le descoperi un pic mai târziu. Analiza o faci întotdeauna de la început, dar cu cât cânţi şi ai repertoriu mai larg şi cu cât cânţi mai mult, cu atât o piesă evoluează din cauza unei perspective care se schimbă.

Aveţi un mesaj pentru publicul de la Sala Radio?

Revenim un pic la întrebarea "care este rolul publicului?" şi, după părerea mea, să vii la un concert de muzică clasică sau muzică de concert, scrisă pentru sală de concert, este o muncă individuală. Ştiu că multă lume vine ca să se relaxeze sau pentru că au avut o zi mai grea sau pentru că le place muzica de acest gen, dar este de fapt un lucru extraordinar care se petrece numai în mintea celui care ascultă, ca public. Este un dialog constant între el şi muzică, între el şi cunoştinţele lui despre acea muzică. Sfatul meu ar fi, cu cât cunosc mai mult piesa şi alt repertoriu de Mozart, şi piesele care se cântă în acea seară, cu cât cunosc mai mult despre acei compozitori, cu atât pot să asculte într-o altă lumină piesele. La fel şi pentru noi - cu cât cântăm mai mult, cu atât viziunea ni se schimbă. Deci, cu cât ascultă mai mult intenţional, cu atât vor înţelege şi vor descoperi mai multe detalii. Cu cât se relaxează şi se lasă duşi de muzică, cu atât mai multe detalii vor scăpa.