După ce a fost desemnat în 2014 câştigătorul Concursului Internaţional "George Enescu", violonistul Ştefan Tarara a obţinut premiul I la prima ediţie a competiţiei "Boris Goldstein" de la Berna, desfăşurată în perioada 22-30 ianuarie 2015.

Este fantastic, sigur, că am primit încă un premiu întâi. E o onoare foarte mare. Competiţia e foarte mare, programul a fost unul dificil, compus din foarte multe lucrări, un repertoriu mare. De aceea a fost o onoare foarte mare pentru mine. Sigur că m-a ajutat Concursul Enescu să ajung la nivelul acesta. Tot premiul I de la Concursul Enescu este încă cel mai mare pe care l-am primit vreodată.

Cum s-a desfăşurat tot concursul? Care au fost etapele?

Au fost trei etape cu un repertoriu dificil. De concurenţii care au fost acolo nu pot să vorbesc foarte mult, pentru eu am studiat pentru mine şi, cum am zis şi la Concursul Enescu, eu nu sunt tipul care îi ascultă pe ceilalţi. Pentru mine mai importantă este competiţia între mine şi mine. Eu trebuie să cânt pentru mine bine şi bineînţelec contează şi ce spune juriul, dacă îi place sau nu… e clar că-mi face o mare onoare dacă zice că e bine, dar dacă nu… e mult mai important că eu vreau să cânt pentru mine bine, nu în faţa celorlalţi concurenţi. Au fost mulţi prieteni acolo, de-ai mei, şi din clasa mea şi ştiu că au cântat foarte bine. Concurenţa a fost mare.

Pentru că aţi vorbit de profesorul dumneavoastră, violonistul Zakhar Bron… Cum a decurs dialogul cu dumnealui pe durata acestui concurs?

În cunosc de 13 ani, sunt şi asistentul lui şi e clar că relaţia noastră e foarte bună, dar el nu a fost singurul. Au fost foarte mulţi, foarte cunoscuţi şi foarte buni profesori în juriu. De exemplu Igor Ozin sau Yair Kless. În prima instanţă este totdeauna greu să cânţi în faţa profesorului propriu, e clar că ştie cum trebuie să cânţi sau cum ar trebui să cânţi, dar e tensiunea mare că e propriul profesor. Altfel, clar că a fost o competiţie foarte mare, ca şi alte competiţii, unde nu e întotdeauna uşor.

În ce constă acest premiu întâi?

În primul rând cu o sumă de bani, ca în fiecare competiţie, dar şi concerte. Ştiu că am primit două concerte în Portugalia, unde o să cânt cu orchestra. E importantă această distincţie, dar e clar că nu are o deschidere atât de mare cum e Concursul George Enescu şi legătura cu Festivalul Enescu şi cu toate posibilităţile care mi s-au deschis după câştigarea Concursului George Enescu.

Ce urmează pentru Ştefan Tarara după acest concurs?

Mă duc iarăşi la orchestra mea din Bruxelles, acolo unde sunt prim concertmaestru, facem un CD, după aceea am concert cu Filarmonica din Sofia, apoi cu cea din Piteşti, din Gdansk - Polonia... Urmează să înregistrez primul meu CD în martie. Ca solist am multe concerte şi desfăşor şi o activitate pedagogică - mi-am terminat acum masteratul în pedagogie - … da, o viaţă de muzician!