ACUM:
13.00
De ieri și de azi din arhiva Orchestrelor Radio

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu dirijorul Michel Tabachnik

Publicat: luni, 8 Decembrie 2014 , ora 15.07
În perioada 1-6 decembrie 2014 a avut loc la Bruxelles, Festivalul Beethoven, organizat de Capela Muzicală Regina Elisabeta, prestigios conservator privat al Belgiei. În concertul de închidere a evoluat Orchestra Filarmonicii din Bruxelles condusă de Michel Tabachnik, directorul său muzical, cu care am stat de vorbă înainte ca șeful elvețian de orchestră să urce din nou, pentru public, pe podiumul pe care abia îl părăsise după ultima repetiție generală evenimentului.


Maestre Michel Tabachnik, ați ales ca motto pentru site-ul dumneavoastră versurile lui Verlaine - "de la musique avant toute chose". Ce este așadar muzica pentru dumneavoastră?

Trebuie să vă spun că aceste cuvinte, "Muzică, înainte de toate", sunt în același timp și titlul cărții mele! Muzica este într-un fel acel mijloc prin care exprimi ceea ce nu poți rosti, chiar dacă o faci printr-un "instrument" cu totul abstract cum este sunetul. De la Beethoven la Bartók, trecând prin Xenakis și prin Enescu, muzica este o formă de limbaj, unul mai îndepărtat de noi, transcendent; pentru mine este însă cel mai frumos, pentru că muzica vorbește tuturor oamenilor, în muzică nu există niciodată nici un turn Babel.


Ați fost numit de Pierre Boulez la conducerea ansamblului Intercontemporain, pe care îl înființase la Paris. Aveți încă legături cu muzica nouă?

Da, foarte strânse! Dirijez mult compozitorii pe care i-am întâlnit - Stockhausen, Xenakis, Berio, Boulez, Ligeti, Messiaen... Nu cred că sunt foarte mulți șefii de orchestră care să-i fi cunoscut pe toți acești autori, și care să mai fie încă în viață! Apoi, compun eu însumi muzică, așa că sunt foarte aproape de creația muzicală contemporană.


Tocmai v-ați întors, dumneavoastră și Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, dintr-un turneu în Marea Britanie. Cu ce impresii ați revenit?

Am avut concerte într-un circuit care a mers de la Londra la Edinburgh, în Scoția, iar ceea ce ne-a uimit în primul rând a fost faptul că toate concertele au fost sold out. Aceasta înseamnă că oamenilor le place muzica - nu peste tot se întâmplă așa ceva, să știți! Cred că în Marea Britanie există o cultură muzicală, un spirit englez care favorizează înclinația spre muzică. În al doilea rând am fost impresionați de faptul că fiecare oraș din Anglia are o sală de concert! Și acest lucru este important, pentru că sunt țări unde nu există chiar peste tot astfel de spații. În Anglia poate nu toate sălile sunt la fel de frumoase, dar sunt destul de mari - 1500, 2000 de locuri. Orașe ca Bristol sau Middlesbrough nu sunt dintre cele mai cunoscute sau cele mai mari, dar totuși au săli de concert foarte frumoase. Ca repertoriu amintesc că am cântat și o lucrare franceză, Simfonia a 3-a "cu orgă" de Saint-Saëns, care nu este atât de des interpretată, care însă are de fiecare dată un imens succes - publicul englez este foarte călduros.


Închideți Festivalul Beethoven propus de Capela Muzicală Regina Elisabeta. Ați dirijat, ați și înregistrat Beethoven. Ce transmite el astăzi - ce vă transmite dumneavoastră, publicului?

Cred că muzica lui Beethoven este eternă, pentru că este prin ea a transcris ceea ce numesc eu însăși "condiția umană": fiecare om are mai mult sau mai puțin aceleași probleme - vrea să iubească, să fie iubit, dar trăiește printre tragedii și greutăți... Tot ceea ce simțim - dumneavoastră, eu, se găsește în muzica lui Beethoven. Există un fel de concentrare a sentimentelor - o maximă concentrare, de altfel: într-o mișcare de 10 minute Beethoven reușește să ne comunice, și anume cu o mare intensitate, toate emoțiile sufletului uman. Are o forță care rămâne și astăzi, care nu s-a învechit, care nu s-a deteriorat odată cu trecerea timpului pentru că se află în afara timpului, pentru că se adresează tuturor oamenilor.


Maestre Michel Tabachnik, Beethoven este renumit pentru inovațiile sale în genul concertului: în cel pentru vioară așteptăm mult până la apariția solistului; în cel de-al patrulea pentru pian solistul, și nu orchestra, cum este obiceiul, deschide piesa; în "Imperialul", Concertul nr. 5 pentru pian, pe care îl dirijați astăzi, după un acord al ansamblului simfonic apare deja solistul, și nu oricum, ci cu cadența! Ce alte lucruri neobișnuite a mai făcut Beethoven în acest concert?

În general muzica lui Beethoven este o infinită surpriză, o eternă noutate, o continuă inovație. Ai impresia că acest compozitor și-a găsit inspirația în întreg universul! Există o atât de mare variație - de culoare, de tendințe, de forme (ceea ce ați spus dumneavoastră se referă la structura piesei), totul este de o bogăție uimitoare, mai ales dacă ne gândim că este creația unei vieți destul de scurte, Beethoven a murit la 57 de ani, cred. Dar el a exprimat o multitudine de sentimente, în moduri foarte variate. Mi-ați dat trei exemple - mai sunt însă și altele, și dacă Beethoven ar fi trăit mai mult ne-ar fi surprins și mai mult. Imaginația sa debordantă ne aduce speranță, pentru că înseamnă că ceea ce a făcut el ar putea fi făcut și de noi, de fiecare om: poate că este posibil ca viața să nu fie ceva repetitiv, să aibă mereu ceva nou. Putem învăța din ce a făcut Beethoven!


Și ce aduce solistul dumneavoastră, Julien Brocal, "Imperialului"?

Este un pianist tânăr, așa că mai degrabă muzica este cea care îl îmbogățește pe el. Pentru a sesiza și a înțelege în totalitate mesajul care se află aici ai nevoie de ani și de ani; acest tânăr descoperă muzica, și descoperind-o, ai impresia că el însuși se deschide, se dezvoltă. Beethoven are această putere - simți că solistul crește prin Beethoven, și sper că și eu, la anii mei, pentru că sunt mai în vârstă decât el! (Julien Brocal are 27 de ani, iar Michel Tabachnik 72) voi putea să percep această energie și s-o transmit la rândul meu muzicienilor din orchestră și publicului.


Dirijați după Concertul nr. 5 "Imperialul" pentru pian și orchestră Simfonia a 3-a a lui Beethoven. Compozitorul a renunțat să i-o dedice lui Napoleon atunci când acesta s-a autoproclamat împărat. Dirijorul Arturo Toscanini a spus la un moment dat: "Unii vorbesc despre Napoleon, alții despre Mussolini... Pentru mine este pur și simplu vorba de un Allegro con brio". Deci Simfonia a 3-a este o muzică pe care o poți asculta, adică înțelege, fără imaginea unui program. Așa este?

Da. Compozitorii se inspiră din câte ceva - Debussy, din imaginea mării, Beethoven, în Simfonia "Pastorala", din natură, Stravinski din vechile rituri păgâne ruse, Wagner din marile saga nordice. Fiecare compozitor are o inspirație, ceva care-l motivează, care face ca muzica să înceapă. Dar pentru noi, atunci când o interpretăm, nu este necesar să-i cunoaștem originea. Toscanini are dreptate: ceea ce este important este muzica în sine, adică rezultatul, nu originea. Te poți gândi la mitologiile nordice, la natură - asta nu înseamnă că pot și crea o muzică precum cea a lui Wagner sau a lui Beethoven! Faptele, lucrurile, ele pot aduce ceva muzicii, dar pe noi ne interesează muzica în sine: inspirația îl interesează pe compozitor, nu și pe interpret.


Se vorbește mult despre a interpreta fiecare compozitor în stilul său, în stilul epocii sale. În finalul acestui interviu pentru care vă mulțumesc, maestre Michel Tabachnik, v-aș ruga să ne spuneți care sunt gândurile, așadar participarea intelectuală, sau sentimentele, participarea afectivă, pe care le aveți atunci când dirijați Beethoven.

Nietzsche a spus un ceva care mă preocupă mult: "Trebuie să studiezi fiecare lucru din trecut cu forța prezentului". Adică Beethoven nu mai este astăzi, după Stravinski, Bartók, Wagner, ceea ce a fost el înainte de aceștia. Muzica lui este atât de mare încât a continuat să evolueze și după ce a fost compusă. Sunt cu totul de acord să căutăm maniera de interpretare a epocii căreia îi aparține compozitorul. Dar cred și că putem cânta muzica Beethoven într-un mod diferit de cel în care se exersa atunci. Eu dirijez îl așa cum îl traduc conform sensibilității mele, îl dirijez cu toate completările aduse viziunii asupra lumii -mașini, avioane... Pentru mine Beethoven nu mai este Beethoven din vremea trăsurilor trase de cai, ci Beethoven din lumea populată de Alfa Romeo și Ferrari.


Interviu realizat de Maria Monica Bojin