Astăzi, 11 noiembrie 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Victor Giuleanu - personalitate marcantă a lumii muzicale, care s-a remarcat în ţara noastră dar şi ca reprezentant al culturii noastre în lume - teoretician, profesor şi rector al "Conservatorului", actualmente Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Pentru a marca acest moment a fost lansat recent la Editura Muzicală volumul Victor Giuleanu - un portret în documente şi mărturii, semnat de muzicologii prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu şi Andreea Chiselev, discipola sa, absolventă a studiilor de Muzicologie ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi redactor Radio România Muzical.

Despre omul Victor Giuleanu, dar şi câteva dintre realizările sale importante aflaţi dintr-un dialog între Valentina Sandu-Dediu şi Andreea Chiselev.

Andreea Chiselev: Pe maestrul Victor Giuleanu nu îl cunoşteam decât prin intermediul lucrărilor sale teoretice în momentul în care mi-aţi propus, în 2010, să devină subiect pentru lucrarea mea de dizertaţie la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Dumneavoastră l-aţi cunoscut însă şi ca om. Ce ar trebui să ştie despre omul Victor Giuleanu cei care nu au avut ocazia să-l întâlnească personal?

Valentina Sandu-Dediu: Aşa cum l-am cunoscut eu, spre finalul anilor '80, m-au impresionat extrem de mult statura, eleganţa şi o anumită distanţă a profesorului - bineînţeles nu în sensul rău al cuvântului -, o distanţă care impunea respect şi care, totodată, putea fi parcursă uşor spre apropiere. Mai târziu, când mi-a fost îndrumător de doctorat, la începutul anilor '90, am observat o curiozitate vie a maestrului pentru năzbâtiile discipolilor. Întreba mereu tot felul de lucruri, despre lecturi pe care le frecventam eu şi domnia sa n-avea de ce să le frecventeze, îmi făcea mereu observaţii riguroase pornind de la detalii de redactare şi până la formularea ideilor. Cei care nu l-au cunoscut ar fi apreciat în mod sigur corectitudinea, spiritul critic şi o anumită ţinută, statură - dreaptă şi mereu corectă.

Andreea Chiselev: Volumul "Victor Giuleanu - un portret în documente şi mărturii", apărut recent la Editura Muzicală, celebrând 100 de ani de la naşterea acestei complexe personalităţi - muzician, profesor, teoretician, rector -, prezintă însă obiectiv parcursul profesional al maestrului, presărat totuşi cu mărturii ale unor colegi, studenţi, prieteni. Păstrând tonul obiectiv pe care l-aţi utilizat şi în carte, care aţi spune că sunt cele mai de seamă realizări ale lui Victor Giuleanu?

Valentina Sandu-Dediu: Din punctul meu de vedere, foarte subiectiv de fapt, Victor Giuleanu este în primul rând teoretician. Este autorul celui mai important Tratat de teorie pe care l-a avut muzica românească în a doua jumătate a secolului XX. Aş îndrăzni să spun că până astăzi, dar sigur au apărut multe alte lucrări teoretice poate mai aduse la zi. Acest tratat de teoria muzicii, apărut în versiune completă în 1984, sintetiza o experienţă şi a profesorului şi a teoreticianului Giuleanu, a celui care citea fluent în mai multe limbi europene şi care a ştiut să adune din bibliografia mondială modernă tot ceea ce era important pentru muzicologia românească. În acelaşi timp, a ştiut să înglobeze şi specificul modal românesc - fie din tradiţiile orale folclorice, fie din tradiţiile bizantine, a privit înspre tradiţiile extraeuropene. Deci, acel tratat de teoria muzicii pentru mine este lucrul principal pe care-l admir foarte mult la Victor Giuleanu. Dar, nu poate fi negată de asemenea experienţa sa şi contribuţia esenţială pe care a avut-o ca rector timp de zece ani, între 1962-1972, al Conservatorului bucureştean.

Andreea Chiselev: M-aţi sfătuit să abordez, în partea din volumul despre Victor Giuleanu dedicată chiar teoreticianului, lucrările acestuia nu doar în individualitatea lor sau raportate la muzicologia românească, ci şi prin comparaţie cu marile contribuţii internaţionale în domeniu, dar şi din secolul XXI. Aşa cum spuneaţi, Victor Giuleanu era la zi cu scrierile autorilor importanţi pe care îi cita, explica sau chiar critica după caz şi reuşea, cu diplomaţia-i caracteristică, să se exprime în vremuri în care libertatea era îngrădită atât în lucrările sale, cât şi în poziţia de conducător de instituţie muzicală pe care, de asemenea, aţi amintit-o. Volumele sale despre teoria muzicii dar şi despre ritm şi bizantinologie ne îndeamnă să-l considerăm un deschizător de drumuri în ceea ce priveşte scrierile moderne despre muzică în ţara noastră. Prin ce aţi spune că se remarcă aceste scrieri ale lui Victor Giuleanu?

Valentina Sandu-Dediu: În primul rând prin rigoare, printr-un nivel intelectual ridicat, printr-un stil elegant al scrisului muzicologic - nu prea des întâlnit în epoca aceea, prin corectitudinea faţă de surse, faţă de citarea surselor, prin puterea de sinteză. Aceste lucruri le-am admirat eu la maestrul Giuleanu şi am încercat să învăţ cât am putut de mult din ele. Eu nu sunt o expertă în bizantinologie, dar colegii experţi îmi spun că Melodica bizantină, acel volum al lui Victor Giuleanu, este esenţial şi în ziua de azi, tot prin aceste caracteristici de sinteză şi de prezentare a unei informaţii preţioase într-un mod pe care l-ar înţelege astăzi şi colegii occidentali, nu numai cei români. Este, în orice caz, un model de urmat în ceea ce priveşte deschiderea bibliografică şi stilul riguros.