Violoncelistul Valentin Răduțiu este unul dintre tinerii instrumentiști de origine română care se bucură de succes pe scenele de concert ale Europei. Este câștigătorul a numeroase concursuri internaționale dedicate violoncelului, dintre care amintim Concursul Dotzauer din Dresda, Concursul Internațional Karl Davidov din Riga în anul 2008, sau Concursul Internațional ,,George Enescu" din anul 2011, unde a obținut premiul al III-lea. Recent, violoncelistul Valentin Răduțiu a participat la celebrul concurs ARD de la Munchen dar a realizat totodată și înregistrări cu integrala sonatelor de violoncel compuse de George Enescu. Despre aceste proiecte recent încheiate, dar și despre alte proiecte de viitor ne vorbește Valentin Răduțiu:

Domnule Valentin Răduțiu la București ne pregătim de finalul unei noi ediții a Concursului Internațional George Enescu. În această perioadă ați participat și dumneavoastră la celebrul concurs ARD din Germania, de la Munchen, având în vedere experiența pe care ați avut-o în 2011 la concursul Enescu și cea avută acum. În contextul acesta, al vieții muzicale europene, cum credeți că este cotat concursul de la București?

Fiecare concurs are un profil diferit, așa că, nu cred că trebuie să fie comparat unul cu altul. Concursul Enescu este unul cu totul deosebit și cred că doar așa văzând, chiar și în afara branșei muzicale, poate pentru mulți tineri muzicieni care vin la acest concurs este deosebit și din cauza orașului în care se petrece, deci este o metropolă cu un farmec și cu un iz absolut unic în Europa, totul aș spune că este într-un fel mai impresionant, poate pentru un violoncelist care vine din Coreea să vadă Bucureștiul. Cred că putem fi mândri ca români de acest concurs care face parte de festivalul Enescu. Asta este de fapt poate cel mai deosebit criteriu al acestui concurs.

Și anul acesta pentru fiecare secțiune a concursului Enescu, în repertoriu a fost inclusă o lucrare din creația compozitorului și vă întrebam dacă aceasta este poate o portiță către includerea creației compozitorului român în repertoriul interpreților de pretutindeni, referindu-mă mai ales la lucrările camerale?

Da, sigur. Absolut. Neapărat trebuie urmărită această cerere sau întotdeauna sper că va fi așa. Participanții trebuie să interpreteze și o lucrare de Enescu.

De altfel, sunteți primul care a înregistrat integrala sonatelor pentru violoncel și pian de Enescu incluzând și Sonata op. postum care a fost inclusă la concursul de violoncel de anul acesta. Ce anume v-a determinat să realizați această înregistrare?

Asta a fost într-adevăr o coincidență foarte frumoasă și spuneam chiar într-un alt interviu, chiar cu puțină mândrie, să zic așa sau o bucurie, sigur că cei care se pregăteau acuma pentru ediția concursului din anul acesta poate au dat de discul meu, căutând o imprimare acestui allegro în fa minor, care nu există într-o altă imprimare. Așa că desigur cine a căutat pe iTunes de exemplu, a dat de discul meu, categoric impulsul principal a fost premiul meu la concursul Enescu.

Să ne întoarcem acum puțin la concurs. Fie că vorbim de concursul Enescu sau orice alt concurs. Pentru un interpret, cum reușește acesta să gestioneze presiunea unui concurs de anvergură?

Asta este o problemă a concursurilor și sigur, să zic așa, emoțiile sau presiunea o putem simți și la un concert, dar desigur este o diferență categorică, fiindcă nu reușim, poate așa ar trebui să ne detașăm de acest aspect de a fi controlați sau judecați de un juriu și să ne gândim că și într-un concurs trebuie să cântăm pentru niște oameni, să le facem o bucurie, să le povestim ceva, să spunem ceva din suflet, așa cum încercăm să facem asta și în orice alt concert.

Pe agenda dumneavoastră din viitorul apropiat figurează multe evenimente. Ce ne puteți împărtăși despre aparițiile din viitor?

Să rămân prima dată pe plan discografic. Mă bucur că-mi va apărea anul viitor în februarie, următorul meu disc la această casă de discuri, Hanssler Classic, la care s-a publicat și discul meu cu lucrările de Enescu. Acest următor disc va fi un disc de jazz. Într-adevăr o premieră, nu doar pentru mine, dar într-un fel și pentru violoncel în general, fiindcă nu prea a fost folosit atât de des în acest stil de muzică. În ianuarie mă bucur să imprim un disc cu Munich Kamera Orchestra, deci asta este Orchestra de Cameră la Munchen, cu o tradiție de peste 50-60 de ani, o orchestră cu renume internațional. Și ca eveniment concertant mă bucur foarte mult de debutul meu la Filarmonica din Berlin, cu Deustche Symphony Orchestra. În luna februarie am să cânt concertul de violoncel de Weinberg. Tot o lucrare care nu este într-atât de frecventată și pe care o iubesc mult și mă bucur să mă prezint cu ea publicului din Berlin și cu această orchestră.