În seria transmisiunilor directe din cadrul Festivalului BBC Proms aţi putut asculta, la Radio România Muzical, "Three Paths to Peace" - creaţie a compozitoarei britanice Roxanna Panufnik. Opusul a fost interpretat în 20 iulie 2014 în premieră europeană, prilej cu care am stat de vorbă cu Roxanna Panufnik, una dintre cele mai apreciate compozitoare ale momentului. Deşi nu ne-am văzut, convorbirea noastră fiind una telefonică, vocea unei persoane spune multe, iar pe Roxanna Panufnik am descoperit-o caldă, deschisă, politicoasă şi lipsită de (posibile) pretenţii de vedetă.

Fiică a dirijorului şi compozitorului polonez Andrzej Panufnik, Roxanna s-a născut la Londra în 24 aprilie 1968 şi a studiat compoziţia la Royal Academy of Music. Este mamă a trei copii şi se dedică, cu mult succes, compoziţiei; scriu "cu succes" pentru că de la terminarea studiilor, Roxanna Panufnik a scris o multitudine de opusuri dedicate diverselor genuri - a compus muzică de balet, operă, muzică de teatru, creaţii corale, camerale, muzică de film şi televiziune, dar şi creaţii simfonice - cum este uvertura "Trei căi către pace" - pe care am audiat-o în deschiderea concertului de la Londra, cu World Orchestra for Peace şi Valeri Gergiev dirijor - iar opusurile ei sunt cântate cu regularitate în toată lumea.

Printre cele mai des interpretate opusuri ale ei se numără Missa Westminster, comandată de Corul celebrei Catedrale londoneze pentru a celebra cei 75 de ani de viaţă ai Cardinalului Hume. Foarte apreciate sunt şi opera "The Music Programme", scrisă pentru Opera Naţională Poloneză precum şi Beastly Tales - opusuri ce pot fi ascultate şi pe compact-disc.

În interviul de mai jos aflaţi detalii despre "Trei căi către pace", lucrarea interpretată în concertul din 20 iulie 2014.

Roxanna Panufnik, am avut ocazia să ascultăm una dintre piesele tale, intitulată "Three Paths to Peace" ("Trei căi către pace"), o creaţie cu o geneză interesantă, din câte am citit. Ne poţi spune care a fost traseul pe care l-a urmat opusul?

Da, sigur. În anul 2001, atunci când în Statele Unite ale Americii s-a întâmplat tragedia din 9 septembrie, eu eram însărcinată în 5 luni cu prima mea fiică şi, ca toată lumea, eram foarte speriată, nu ştiam ce se va întâmpla cu lumea noastră, nu ştiam cum va arăta ea pentru bebeluşul meu. La puţin timp după asta violonistul Daniel Hope m-a rugat să-i scriu un concert; în aceeaşi perioadă cineva mi-a spus: "ştii că, în ciuda tuturor acestor conflicte dintre diferite credinţe creştinii, evreii şi musulmanii cred, de fapt, în acelaşi Dumnezeu?". Recunosc, nu ştiam asta atunci şi am fost îngrozită de neştiinţa mea. Aşa că am hotărât să traduc asta în muzică. Aşa s-a născut concertul scris pentru Daniel, concert intitulat "Abraham", iar la un an sau doi după The World Orchestra for Peace m-a rugat să compun o uvertură pentru un concert pe care urma să îl susţină la Ierusalim. Din păcate nu am avut timp să scriu ceva nou, aşa că i-am întrebat dacă ar fi de acord să transform concertul pentru vioară într-o uvertură şi ei au spus da. Deci aşa s-a născut opusul.

Concertul pentru vioară şi, implicit, uvertura "Trei căi către pace", spun povestea lui Abraham şi a fiului său, Isaac. Este o pildă despre sacrifiu şi, mai presus de toate, despre credinţă. Cum s-au tradus acestea în muzică?

Povestea lui Abraham, căruia i se cere să îşi sacrifice fiul, pe Isaac, este prezentă în toate cele trei religii - Creştinism, Iudaism şi Islam - cu menţiunea că în Islamism vorbim despre Ibraham, care este pregătit să-şi sacrifice celălalt fiu. Muzical vorbind, aproape că se poate vorbi despre un balet, firul narativ este foarte puternic. Începem cu fragmente muzicale din cele trei credinţe. Piesa se deschide cu o chemare musulmană la rugăciune - nu este o chemare reală, pentru că acest lucru ar fi putut ofensa anumiţi oameni. Cineva mi-a sugerat să creez o chemare la rugăciune proprie, folosind elemente din diverse culturi, aşa că am ascultat multe chemări pakistaneze, turceşti şi am creat-o pe a mea. Mai târziu apar în lucrare clopote, specifice bisericii anglicane, ce se suprapun chemării la rugăciune, urmate de chemări evreieşti cântate la shofar (instrument muzical n.red.). Practic începutul opusului aduce laolaltă, în rugăciune, aceste trei credinţe. Lucrarea urmăreşte, apoi, călătoria pe care Abraham o face cu fiul său, Isaac (Ismail în cultura islamică); sunt prezente aici ritmuri de tobe sufi, care susţin impresia de mişcare, am folosit, de asemenea, moduri evreieşti şi cantus planus din tradiţia creştină. Pe măsură ce călătoria devine din ce în ce mai dificilă, pentru că Abraham ştie că trebuie să-şi sacrifice fiul şi în el se dă o luptă, muzica devine din ce în ce mai disperată şi tocmai când se pregăteşte să atingă un punct foarte dramatic, înfricoşător şi zgomotos, se opreşte brusc. Din tăcere răsare un sunet înalt şi lung, cântat de instrumentele de coarde - simbol al apariţiei îngerului Gabriel, care îl opreşte pe Abraham chiar înainte ca acesta să îşi ucidă fiul. Îngerul îi vorbeşte şi cântă apoi lui Abraham, iar lucrarea se încheie cu o concluzie foarte armonioasă şi liniştitoare - anume că putem trăi cu toţii în armonie unii cu ceilalţi.

Ai descris acest opus, "Three Paths to Peace", drept culminaţie a interesului tău faţă de world music. Cum ai folosit, din punct de vedere tehnic, acest tip de muzică aici?

A trebuit să încorporez aceste muzici şi să fac cumva ca muzica să rămână a mea. Cel mai important element muzical în creaţia mea este armonia, aşa că sub toate aceste ritmuri, melodii şi cântece preluate din cele trei credinţe se află armoniile mele. Cred că e un lucru bun faptul că de fiecare dată când descopăr muzici noi, ale altor culturi, simt că învăţ foate mult, iar de multe ori ele influenţează alte creaţii pe care le scriu.

Ce înseamnă, în accepţiunea ta, pace?

Pentru mine pace înseamnă acceptare şi toleranţă. Acceptare a diferenţelor dintre noi şi celebrare a lucrurilor pe care le avem în comun.

Vorbind acum la modul general - eşti foarte preocupată de diverse forme de spiritualitate. Ai cumva o persoană sau persoane cu care te sfătuieşti pe marginea acestor concepte?

Lucrez îndeaproape cu tot felul de persoane şi destul de des cu specialişti. Dacă mă interesează, de exemplu, cantus planus, atunci apelez la cineva care cântă astfel de muzică în fiecare zi. De asemenea, apelez la specialişti şi când am nevoie să ştiu ce este permis şi ce nu e acceptat în tradiţia muzicală islamică sau evreiască, de exemplu. Dar colaborez nu numai cu specialişti, ci şi cu oameni care sunt pur şi simplu foarte legaţi de spiritualitatea unei anumite credinţe.

În anul 2012 ai fost desemnată compozitor asociat al ansamblului London Mozart Players, contractul fiind în vigoare până anul viitor, în 2015. Ce planuri ai pentru perioada de colaborare rămasă?

Nu sunt încă sigură, pentru că tocmai ce s-a schimbat managementul orchestrei şi ansamblul se îndreaptă acum înspre o altă direcţie. Am început colaborarea cu o lucrare pe care am scris-o pentru violonista Tasmin Little - se numeşte "Four World Seasons" - şi fiecare anotimp este plasat într-o altă ţară - avem toamnă în Albania, Tibet în iarnă, primăvară în Japonia şi o vară indiană. În următoarele 4-5 luni ansamblul London Mozart Players va cânta acest opus în multe dintre concertele sale, iar după... vom vedea ce se va mai întâmpla.

Sunt implicată, însă, în alte proiecte. Bunăoară sunt foarte entuziasmată că voi lucra cu muzică românească tradiţională, pentru că voi scrie un concert pentru pianista Alexandra Dariescu - cred că în 2017. Abia aştept să cercetez muzica românească.

(Mai multe informaţii despre compozitoare, creaţiile, discografia ei şi nu numai - pe site-ul http://www.roxannapanufnik.com/)